Pe 8 octoctombrie ploua. Nu promitea să fie o zi bună. La Practiker lustra de care m-am îndrăgostit era ultima și defectă. Ce urma?
M-a sunat Irina. Ea s-a tot scuzat că mă deranjează dar eu, de fapt, aveam un singur regret: că nu puteam sta mai mult cu ea, mai în tihnă, să vorbim nimicuri importante pentru noi.
Irina e o Doamnă, o Mamă și un Suflet mare și cum s-a dat de gol că și-a amintit că e ziua mea mă așteptam să îmi aducă ceva bun și frumos din prăvălia ei. Știe că îmi place mult alifia ei de gălbenele dar deja aveam 2. Și săpunuri aveam. Ce putea fi?
Se oprise ploaia, eu tocmai găsisem chiuveta ideală, la preț decent… Lucrurile păreau să se mai îndrepte. Apoi apare Irina cu un buchet ADORABIL de flori. Am gândit că nu putea fi pentru mine așa că am întrebat-o dacă merge la doctor. Dar era pentru mine… pentru mine? Da, era pentru mine și era așaaaa frumos. :D
Mi-a mai zis ea ce mi-a mai zis și a scos și 6 cărți Pixi. Adică, cred că erau 6 inițial dar, după o zi haotică, mi-au ieșit numai 5 la numărătoare. Probabil cea de-a 6-a va apărea la 15 min după ce îi cumpăr dublura. Wow, tot pentru mine? Ce drăguuuuț!?!
Apoi iar mai vorbim câte ceva și scoate dintr-o sacoșică, pe care o avea sub buchetul de flori, și despre care am gândit tot că nu poate fi pentru mine, o cutie. O cutie lucrată manual FĂRĂ CUSUR, în culori frumoase și unicată. S-a scuzat că aracetul @#%(%^$%#@@#%&* dar eu apucasem să deschid cutia și nu o mai auzeam. Înăuntru era… CARTEA! Acea carte pe care mi-o doream din tot sufletul pentru mine. Nu cartea pe care o vroiam pentru copii, nu cartea care trebuia să o citesc. O carte pe care mi-o doream atât de mult că îmi fixasem un termen mai lung să strâng banii pentru ea ( ca să nu mă simt vinovată că mi-am luat-o). O carte pe care în primele zile am ținut-o în cutia ei perfectă ca să nu o atingă celelalte cărți mediocre din bibliotecă. Apoi am scos-o și am tot mutat-o prin casă. Nu am timp să o încep, dar o deschid, o miros, o admir. Citesc un pasaj, râd, o închid, o mângâi și o pun la loc. Nu îmi mai amintesc dacă am mai mângâiat vreodată cărți, dar asta îmi e dragă. De fapt o și strâng la piept și îi fac „dragă, dragă!”. Probabil o să vă mai scriu despre ea :D.
Ahhh, nu vă mai zic că până la sfârșitul zilei am primit 4 buchete de flori, toate pentru mine :D. De la soț, nu! Soțul mi-AM luat un brăduț în ghiveci, pe care sper să îl cresc mare pe terasă și să îl ornez de Crăciun.
Cumnata mea care nu e în țară mi-a trimis un tort din acela care te face să te simți vinovată după ce îl mănânci și flori.
Ioana mi-a zis că 30 e noul 20.
Da, cred că m-aș putea obișnui cu asta. Cu vârsta, cu oamenii buni, cu speranța că visele se împlinesc…
Mulțumesc TUTUROR care și-au amintit pe 8 că e ziua mea!
Sotiesimama's Blog 