Sotiesimama's Blog

Just another WordPress.com weblog

Un Brăduț Altfel. Primul meu Giveaway Decembrie 2, 2013

Brăduleț, brăduț drăguț

Ninge peste tine

Vino-n casa mea unde-i cald și bine

Pom de Anul Nou te fac

O, ce burie!
Cu bomboane raw te-mbrac

Și globuri bio o mie… :D

Nu vor fi chiar o mie de globuri bio dar am câteva „globulețe” raw, 100% naturale și handmade de dat. Și totul a plecat de la faptul că în perioada asta toată lumea deapănă amintiri pe Facebook, pe bloguri și prin comentarii. Eu recunosc că am o slăbiciune pentru Crăciun și toate amintirile mele mi se par minunate, chiar și cele legate de bradul ornat cu ghirlande de hărtie, nuci, biscuiți/eugenii/ turtă dulce. Când am crescut am visat la un brad ornat numai și numai cu sticluțe de parfum în miniatură, apoi am cochetat cu globurile cu pene care au fost recent în trend. Cert este că mereu mi-au încântat decorațiunile neconvenționale, atipice.

Văzând produsele Prăvăliei în brad s-a produs automat un click. Așa a început să se contureze give-away-ul decorațiuni altfel: două ornamente din sticlă, elegante, aromate și practice; bomboane de pom sănătoase; „globuri” fine pentru răsfățul pielii și un accesoriu pufos și adorabil.

Ornamentele din sticlă sunt ideea și parțial creația mea și sunt de fapt… două păstăi de vanilie, ornate de sărbătoare! Din ele puteți face esență de vanilie homemade, în alcool sau țuică- dacă vă mai rămâne după sărbători :)). Sau puteți face zahăr vanilat după tutoriale de pe net. Iar în fiole puteți pune apă și sclipici și să improvizați două globulețe adorabile.

Bomboanele raw-vegane sunt oferite de Raw.Z Is Me, primul provider de hrană raw vegană din Bacău. Din punctul meu de vedere am fi putut agăța și pizza sau pâinici cu hrișcă în brad, așa frumoase și gustoase sunt.

Cât despre globuri deja v-am zis prea multe pentru că sunt, de fapt, câteva din produsele mele preferate de la Prăvălia de Săpun. Untul a fost turnat în cutiuță mică „pe comandă” :D ca să fie la fel cu celelalte „globulețe” Scutecel și Alifie.

Accesoriul pufos și adorabil este o broșă miaunită de Roxana, creatoarea Miaunicilor. Este purtabilă atât în brad cât și în piept. :D
Pentru mine tricotatul e încă un mister și tocmai de aceea apreciez foarte mult migala acelor mici făpturi cu privire blândă și prietenoasă. Eu nu mă pot hotărî care miaunică sau miaunel mi-e mai drag dintre toți. Ia dați un ochi și un Like ca să știu care v-a plăcut vouă.

Și pentru că tuturor le plac Like-urile fiți și voi generoși în spiritul Sărbătorilor ce vin și dați like paginilor Prăvălia de Săpun, RaZ Is Me și Miaunici care vă vor face brăduțul mai vesel și dați de veste și prietenilor voștri aka Share ;).

În speranța că ne vom distra cu toții citind pentru a participa lăsați un comentariu cu cel mai „altfel” brăduț pe care l-ați văzut.  El poate fi chiar brăduțul nostru :D. Trebuie să postați comentariul cu o adresă de e-mail validă ca să vă putem contacta.

Perioada de desfășurare este 02.12 – 16.12 a.c. Pe 16 voi juriza împreună cu sponsorii și feedback-urile voastre la celelalte comentarii care a fost cel mai „altfel” brăduț descris de voi.

IMG_0042

IMG_0051 - Copy

IMG_0043

IMG_0052

Așa arată bombonele raw „dezbrăcate” de „hainele festive”.

IMG_0054

IMG_0057

Iar aceasta este o păpușică bălăioară din lumea magică a Miaunicilor.

1464881_260122667469276_477855869_n

 

LATER EDIT.

Fiind primul meu giveaway am uitat să menționez că suport taxele de livrare ale premiului prin Poșta Română oriunde în țară.

 

Anunțuri
 

O ariciuță cu gura mare Aprilie 21, 2013

Habar nu am care e diminutivul feminin al cuvântului „arici” așa că vă rog să scuzați titlul dacă vă înțeapă la ureche.

Aseară începusem o postare. Am apucat să scriu doar atât: „Dacă exită deja ”miercurea fără cuvinte” de ce nu am porni și o „sâmbătă cu foarte multe cuvinte”? Pentru că eu iar am pierdut 2 miercuri la rând. Fac ce fac și adorm buștean odată cu cei mici iar blogul meu rămâne fără „miercuri”. Mi-am propus să recuperez azi, cu multe multe povestioare și ceva util.
Mai întâi de toate, pentru că se apropie Paștele, vreau să vă când un pont. Prăvălia de Săpun are reduceri și un giveaway!!!  Dar nici de la concursul Tikki Shoes nu aș da înapoi… Îmi amintesc cu mult drag că anul trecut cam la vremea asta am câștigat cărțile Dolto și așa am cunoscut-o pe Andreea care e minunată și al cărei blog îl iubesc. Aia a fost o mică, mică minune. Așa că profitați pentru că nu se știe niciodată de unde „sare iepurele” :).
Iar sâmbăta mea cu foarte multe cuvinte va fi despre… cuvinte! Cuvinte și Arika despre care nu am scris suficient pe blog.”

Deci cade și treaba cu „sâmbăta cu foarte multe cuvinte” pentru că  nu aș fi în stare să îmi susțin propriul proiect. Oricum, glumeam! Sâmbetele sunt pentru orice vreau să fac pentru mine, în măsura în care Universul sau Karma mă lasă. :P

Deci spuneam de Karma și de Arika și așa îmi dau seama de unde să încep.
Arika trece printr-o etapă, aia în care o vrea doar pe mama, în care testează puterea plânsului și a bătutului din picioare. Fun, fun, fun! Mereu când fac baie urmărește un moment de neatenție al „străjerului mare și țepos” și se strecoară în baie. Vine cu o fățucă atât de adorabilă că nu pot să o alung. Începe prin a se urca pe înălțător și a-și lungi gâtul peste cadă să îmi de un pup. Nu știu dacă pupul e de dor, sau ca să se asigure că nu o alung, dar clar mă topește. Apoi mă spală ea pe mine pe un umăr, un genunchi și apoi trece la ea: față, păr, urechi, păr din nou și tot așa. Azi prins-o „străjerul” și a luat-o pe sus. N-a apucat să dramatizeze prea mult. A împins buza în jos a plâns dar până să scârțâie ușa era deja închisă. Am auzit-o de după ușă spunându-i lui tati „REAO!”. :)) Râdeam de una singură în cadă. Ea zice „reao!” de câteva luni oricui o supără. Așa a văzut la Balaur că se face când te supără cineva. În speță, ea îl supăra pe Balaur că îi dărâma mereu construcțiile Lego, sau le fura și fugea cu ele. Așa au învățat să joace prinselea-cu-chiueli spre amuzamentul meu și necazul Balaurului. Și deși caut să dau jos de pe dulap piesele Lego numai când doarme Arika le-a văzut de suficiente ori cât să vină din senin la mine cu o cutie și să repete obsesiv ”IEGO; IEGO!” până am înțeles că „iego” e „Lego”. Tot așa m-a surprins cu „sticla” dar nu mai știu exact cum spune ca să reproduc cât mai fidel. Oricum, aveam musafiri și am întrebat-o dacă vrea apă din pahar iar ea arăta cu degetul la suc și spunea „sticla, sticla” pe limba ei.

Dar asta nu-i nimic pe lângă faptul că acum câteva seri, îmbrăcată în pijamale, pregătită de nani a zis: „UN, DO, TE, PATU!”. M-a surprins ;i nu prea. Uneori când era foarte mofturoasă o luam cu mine în bucătărie ( care e mică și rece) ca să îi fac laptele și o vedeam holbându-se la buzele mele când număram lingurițele de la 1 la 8. Am mai auzit-o în parc spunând: „ȘAPTE, OPT” după o fetiță mai mare care număra. Și spune exact cum am scris. DACĂ vrea, spune corect „tablou, „papuc”, „toba”, „nasture”, aproape corect „to-tic” ( toxic – la produsele de curățate și detergenți), „te og” în loc de „te rog”. Însă îi dă mari bătăi de cap un cuvânt foooarte greu… „capac” care de 5 luni iese tot altfel numai așa nu. A evoluat de la „pacu” la „papacu”, „tapacu” și acum e „pacacu”.

Și am lăsat „cireașa de pe tort” la urmă. Fix acum o săptămână am plecat către socrii mei. În drum trecem pe sub un pasaj nu foarte lung, dar fiind singurul pasaj din oraș (cred) și relativ recent deschis pe Balaur l-a impresionat foarte mult. Cum tati se tot lăuda că am scurtat mult din timp el l-a asociat cu „tunelul timpului” din T-Rex Express și a făcut o tradiție de familie din a striga „TUNELUL TIMPUUULUI!” când trecem prin el. Musai tare, musai sinctonizați, musai toți pasagerii din mașină. Și-uite-așa de mai bine de un an el se distra strigând și apoi râdea de Arika pentru că făcea ochii mari de fiecare dată când intram în tunel. Au trecut un an și cinci luni de când o avem pe Arika și probabil în jur de 30 de drumuri, uneori la distanță de 2 săptămâni, o lună între ele. După o vreme Balaurul observase că Arika nu mai face ochii mari și nu mai avea de ce râde. Ba eu aș zice că îi îngusta, ochii, cum face un om când se concentrează. Iar duminica trecută am intrat în tunel, toți cufundați în propriile gânduri. Nu știu de ce eram așa cufundați de am uitat cu toții să respectăm tradiția și să strigăm „TUNELUL TIMPUUULUI!”. Printre gânduri am auzit o vocișoară strigând „TIPUUI! TIPUUI”. Ahhh, să n-o mănânci? Ea tăcuse până atunci dar fusese trup și suflet cu noi în această tradiție.

V-am plictisit, așa-i?

Rămâneți aproape pentru că vreau să scriu despre ceva cu adevărat interesant, dar asta după adorm copiii.