NOT MADE IN CHINA ianuarie 23, 2014

Intr-o tara de nimic, in care toate o iau razna am gasit ceva de care sunt mandra: JUCARII ( ADORABILE) MADE IN ROMANIA!

Deci gama de jucarii de lemn de pe Bebeloi e CRIMINALA  mult prea tare… !Si nu stiu daca stiati ca de la ei puteti inchiria jucarii!

Vaca m-a facut sa rad, de 2 ori! O data cand i-am vazut ugerul si a doua oara la descrierea produsului unde scrie „Se asambleaza foarte usor de catre un adult, sub atenta supraveghere a copiilor, cu ajutorul unei chei imbus si a instructiunilor disponibile in pachet.” :))

Apoi eu m-am indragostit de sarbatori de dulceata de ardei iuti din Camara Moldova, nu doar MADE IN ROMANIA ci MADE IN MOLDOVA :D. Atunci nu aveau pe stoc zacusca ca eu sunt o devoratoare de zacusti. Cand se termina zacusca din camara si beciurile mamei, a socrilor si a nanei mele atunci trec la Camara Moldovei si fac prapad!

Deocamdata atat! Ca daca ma pornesc sa va scriu despre carti nu termin pana maine. Cred ca am inceput sa ma refugiez in cartile copiilor/ pentru copii.

 

 

Un Brăduț Altfel. Primul meu Giveaway decembrie 2, 2013

Brăduleț, brăduț drăguț

Ninge peste tine

Vino-n casa mea unde-i cald și bine

Pom de Anul Nou te fac

O, ce burie!
Cu bomboane raw te-mbrac

Și globuri bio o mie… :D

Nu vor fi chiar o mie de globuri bio dar am câteva „globulețe” raw, 100% naturale și handmade de dat. Și totul a plecat de la faptul că în perioada asta toată lumea deapănă amintiri pe Facebook, pe bloguri și prin comentarii. Eu recunosc că am o slăbiciune pentru Crăciun și toate amintirile mele mi se par minunate, chiar și cele legate de bradul ornat cu ghirlande de hărtie, nuci, biscuiți/eugenii/ turtă dulce. Când am crescut am visat la un brad ornat numai și numai cu sticluțe de parfum în miniatură, apoi am cochetat cu globurile cu pene care au fost recent în trend. Cert este că mereu mi-au încântat decorațiunile neconvenționale, atipice.

Văzând produsele Prăvăliei în brad s-a produs automat un click. Așa a început să se contureze give-away-ul decorațiuni altfel: două ornamente din sticlă, elegante, aromate și practice; bomboane de pom sănătoase; „globuri” fine pentru răsfățul pielii și un accesoriu pufos și adorabil.

Ornamentele din sticlă sunt ideea și parțial creația mea și sunt de fapt… două păstăi de vanilie, ornate de sărbătoare! Din ele puteți face esență de vanilie homemade, în alcool sau țuică- dacă vă mai rămâne după sărbători :)). Sau puteți face zahăr vanilat după tutoriale de pe net. Iar în fiole puteți pune apă și sclipici și să improvizați două globulețe adorabile.

Bomboanele raw-vegane sunt oferite de Raw.Z Is Me, primul provider de hrană raw vegană din Bacău. Din punctul meu de vedere am fi putut agăța și pizza sau pâinici cu hrișcă în brad, așa frumoase și gustoase sunt.

Cât despre globuri deja v-am zis prea multe pentru că sunt, de fapt, câteva din produsele mele preferate de la Prăvălia de Săpun. Untul a fost turnat în cutiuță mică „pe comandă” :D ca să fie la fel cu celelalte „globulețe” Scutecel și Alifie.

Accesoriul pufos și adorabil este o broșă miaunită de Roxana, creatoarea Miaunicilor. Este purtabilă atât în brad cât și în piept. :D
Pentru mine tricotatul e încă un mister și tocmai de aceea apreciez foarte mult migala acelor mici făpturi cu privire blândă și prietenoasă. Eu nu mă pot hotărî care miaunică sau miaunel mi-e mai drag dintre toți. Ia dați un ochi și un Like ca să știu care v-a plăcut vouă.

Și pentru că tuturor le plac Like-urile fiți și voi generoși în spiritul Sărbătorilor ce vin și dați like paginilor Prăvălia de Săpun, RaZ Is Me și Miaunici care vă vor face brăduțul mai vesel și dați de veste și prietenilor voștri aka Share ;).

În speranța că ne vom distra cu toții citind pentru a participa lăsați un comentariu cu cel mai „altfel” brăduț pe care l-ați văzut.  El poate fi chiar brăduțul nostru :D. Trebuie să postați comentariul cu o adresă de e-mail validă ca să vă putem contacta.

Perioada de desfășurare este 02.12 – 16.12 a.c. Pe 16 voi juriza împreună cu sponsorii și feedback-urile voastre la celelalte comentarii care a fost cel mai „altfel” brăduț descris de voi.

Așa arată bombonele raw „dezbrăcate” de „hainele festive”.

Iar aceasta este o păpușică bălăioară din lumea magică a Miaunicilor.

 

LATER EDIT.

Fiind primul meu giveaway am uitat să menționez că suport taxele de livrare ale premiului prin Poșta Română oriunde în țară.

 

Miercurea ( fără cuvinte) eu citesc noiembrie 20, 2013

Coincidență sau Predestinare? iulie 18, 2013

În viață mi s-au întâmplat multe lucruri ciudate. Pe unele le-am clasat la categoria „coincidențe” altele la „noroc chior” și altele la „semne de la Dumnezeu”.

Ieri am avut onoarea să particip la o emisiune radio, înregistrată, pentru RVS. Am mers… slab pregătită și foarte obosită. Îmi părea rău și îmi era  teamă că prezența mea va fi un eșec. Știam că va trebui să fac o recomandare și îmi fusese foarte greu să aleg pentru că mi se oferiseră multe opțiuni. Eu mă pierd câteva momente în fața opțiunilor. Dar apoi mi s-a părut că mi-a venit în minte recomandarea perfectă. Discuția era despre cărți și am vrut ca recomandarea mea să nu se îndepărteze prea mult. Elefant.ro era prea comercial și deja arhi-cunoscut. Mi-am amintit că acum vreo 2 luni am văzut pe vitrina unui geam o reclamă alb-negru, un print A4, spălat de ploaie și prăfuit, din care mi-a sărit în față cuvântul „ANTICARIAT”. Bacăul duce lipă de anticariate, asta e părerea mea! Dar, hei, am locuit în centrul vechi al Brașovului și acolo anticariatele sunt la tot pasul. Deci am văzut o reclamă, demnă de un anticariat, pentru că purta „patina” timpului petrecut pe geamul magazinului. Am tot repetat în minte să nu uit „buchiniști punct ro, buchiniști punct ro…”. Adică buchinisti.ro. Am intrat, am vizitat și am ieșit propunându-mi să le vizitez sediul. Dar n-am mai ajuns. Și mai trec pe lângă vitrină. Îmi arunc ochii și reclama e tot acolo. Mă întreb câtă lume o mai observă?

Eu i-am recomandat pentru că iubesc cărtile și în Brașov îmi plăcea mult să intru în anticariate. Atât cele de obiecte, cât și cele de cărți. Obiecte nu mi-am cumpărat niciodată deși am fost cu mâna pe un evantai la un moment dat. Îmi lipseau 5 lei. Când m-am întros cu banii tocmai se dăduse. Dar cărți… Cărți mi-am luat… câteva. Nu tone, nu una. Câteva. Și cred că prima dată și multe din celelate dăți am intrat căutând operele lui Sven Hassel.

Astăzi am participat la celebrarea unei „nunți de aur”. Grozavă petrecere! M-a făcut să vreu și eu să ajung așa. Și stând la masă, nici nu mai știu de la ce a pornit discuția, un domn pomenește că el se ocupă cu cărți… cărți vechi. Și în timp ce eu spuneam că e o coincidență mare că eu am recomandat un site zilele trecute soția domnului îmi intinde o carte de vizită. Mi-a sărit în ochi prima dată cuvântul „anticar”. Apoi trăgând cartea de vizită mai aproape văd scris sus : WWW.BUCHINISTI.RO

Mi-a stat în minte toată ziua cuvântul predestinare. Întâmplarea asta nu e o coincidență! E predestinare!

Și dacă nu l-ați citit pe Sven Hassel vă recomand din tot sufletul să o faceți. Eu după prima carte am umblat prin biblioteci și anticariate ca să îi citesc toate operele. Eu am început cu Gestapo și Monte Cassino dar nu m-am mai putut opri.

Atunci când mi se pare nedrept de frig afară sau am stat flămândă jumătate de zi îmi amintesc de cărțile lui Sven și îmi trec toate. Acum v-am făcut curioși?

LATER EDIT. După ce am scris o ciornă am tot stat și m-am gândit…
Mulțumesc Ancăi pentru oportunitate!
Și mulțumesc bunului Dumnezeu care în ultima vreme m-a înconjurat de oameni frumoși și buni! Oameni care îmi dau curaj, m-au inspirat sau mi-au dat motive să zâmbesc sincer, nu din politețe.

Marea provocare îndeplinită cu succes iunie 5, 2013

Zilele trecute vă spuneam că am o mare provocare de îndeplinit. Și am îndeplinit-o cu succes!
Nu am să mă lungesc foarte mult. Vreau doar să spun că în data de 1 Iunie, până la prânz, Balaurul repetase de cel puțin 6 ori: „Sunteți cea mai bună familie!… Sunteți minunați!… Sunteți comoara mea cea mai de preț!… Vă iubesc foarte mult!… Am primit cele mai frumoase cadouri!”. Cadourile Balaurului fiind o pereche de ghete cu roți în talpă, o figurină Ben 10, un Omnitrix ( mai puțin adevărat, dar pentru care am „pieptănat” orașul ca să fie cel mai potrivit și pe care am dat 10 lei la piață, nu 189 de lei la Real :D) și o ieșire la McDonald’s și în parc de la bicu.  În primele 3 zile au stat toate înșirate pe pervazul sufrageriei ca să și le poată admira și să fie la adăpost de o surioară aricioasă și curioasă. Ieri a început să le strângă și ambaleze „ca să nu se strice, că îmi plac prea mult” – a zis.

Arika a primit o oglinjoară dublă, argintie și elegantă, cu „holograma” unei păpușele care clipește ( eu o găsesc adorabilă) și o floare din aceea solară, pentru că îi plac mult, mult de tot florile. Știu, e banal! Dar eu eram în impas de idei, de chef de cumpărături și de „timp” prin portofel ;). Și banal a fost suficient pentru că e vârsta la care ei se bucură și de cele mai mici fleacuri.

Împreună au primit bani, dulciuri și fructe de la bica. Din bani le-am luat un puzzle din cuburi cu care s-au jucat amândoi super frumos și un fluture de împins pentru Arika. Fluture care a făcut-o să zâmbească încontinuu vreo 15 min și care i-a dezvoltat limbajul cu 3 noi cuvinte: merge, rupt și repară. Rupt și repară pentru că e un fluture la 6 lei ( MADE IN CHINA) la care îi tot iese o aripă. Ce vă spuneam că ei au nevoie de puțin pentru a fi fericiți? Arika și l-a ales singură și s-a bucurat la maxim de el. Acum îi lipsește o antenă care s-a rupt într-un accident sincer. O am. O lipesc. Și nu în ultimul rând a învățat să își scimbe expresia feței când cântăm „Fluturaș nu mai ai aripioare/ Domnul conte și le-a retezat…”.

Aticipat au primit de la cea mai generoasă persoană pe care am cunoscut-o în toată viața mea, Irina, un set de mic explorator ( Balaurul) și un coșuleț de cumpărături plin cu veselă și tacâmuri de jucărie ( Arika) și ieri au primit un repelant pentru insecte.

Însă marea realizare a marii provocări a fost tortul, de care eu eram rușinată că e o bombă calorică și parțial chimică ( de la E-urile din Skittles), dar care a avut un feedback incredibil de la cei mici și de la prietenii de pe facebook.

Pe scurt, am copt 2 blaturi de pandișpan vineri noaptea. 2 pentru că nu mi se topea zahărul. Ăla a fost momentul în care am regretat enorm că nu am apelat din nou la Torturi Arina. Doamna Arina face niște torturi… PERFECTE din toate punctele de vedere! De data asta m-am aventurat pentru că aveam multe ouă de țară, făină și lapte și pentru că îmi place să gătesc. Dar dacă aș vrea să impresionez sau să cadorisesc frumos pe cineva aș apela la dna. Arina.

Am încercat mai întâi cu zahăr brun. Am mixat, cu pauze, vreo oră jumătate și nu se topea. L-am copt așa. Nu a ieșit de pozat dar nici de aruncat așa că și duminică am avut tort.

Rețeta e antică și foarte simplă: 6 ouă, 250 gr zahăr ( cam mult, știu), 200 gr de făină, un vârf de sare, esență vanilie și o lingură de zeamă de lămâie. Atât, fără praf de copt.

Sâmbătă dimineață am tăiat, însiropat cu lapte și montat tortul cu o cremă de vanilie și bețișoarele de biscuite îmbrăcate în ciocolată de la Lidl. La un tort cu diametrul de 20 cm vă ajunge un plic de cremă ( de 120 gr, am uitat marca) dar vă trebuiesc o cutie și câteva bețe de biscuiți ( îmi pare rău dar nici aici nu am ținut minte cum le chiamă, pentru că nu am crezut că tortul va avea așa mare succes). Bețișoarele s-au lipit perfect de cremă și nu a mai fost nevoie să le leg, dar dacă îl transportați undeva poate nu strică să îi faceți și o fundiță frumoasă.

L-am ornat cu Skittles ( să fi fost vreo 6 pungi mici) și figurina Ben 10 la care i-am pus în mână baloane adevărate, foarte mici. Le-am găsit la piață cu 2 lei 10 bucăți și le-am unflat doar foarte puțin cât să nu aibă cute. „Un tort cu baloane mici” fusese visul neîmplinit de acum 2 ani al Balaurului. Nu-i grozav când poți îndeplini un vis?

Arika a văzut prima tortul și a avut o reacție disperată. Tati o ținea să nu ajungă la el înaintea Balaurului și ea țipa „to(r)tuuu, to(r)tuuu!”. Cum să nu fie disperată? Nu mai văzuse în viața ei atâta ciocolată și bomboane colorate la un loc. :)) Știu că nu-i sănătos dar dacă i-am scăpat la dulciuri convenționale nu am să fiu o ipocrită și să vă povestesc că le-am făcut tort raw-vegan. Dar apropos de raw, pe 31 mai Mia a mâncat praline, batoane cu cocos ( gen Bounty) și o budincă de la Rawzisme de a picat sub masă după ce au plecat musafirii. Îi sunt datoare Silviei, creatoarea deliciilor raw, cu poze.

Acum vă las cu pozele, dar nu înainte de a vă scrie un citat, de pe facebook, care m-a inspirat:

„1 IUNIE… ASTAZI IMI CELEBREZ COPILUL INTERIOR ,MA INTORC SMERIT LA EL SI IL ROG SA MA IERTE! II MULTUMESC SI II ARAT RECUNOSTINTA MEA INFINITA PENTRU CAPACITATEA LUI DE A MA ASTEPTA ,PENTRU MOMENTELE IN CARE L-AM UITAT NU I-AM FOST APROAPE SI NU L-AM IUBIT,PENTRU FIECARE RESPINGERE SI PAS INVERSUNAT SPRE MATURIZARE PENTRU CA MI-AM DORIT SA CRESC PREA REPEDE,PENTRU CA IN DORINTA DE A FI IMPORTANT A MA FACE AUZIT,VAZUT,APRECIAT SI IUBIT AM UITAT SA MA JOC DE PREA MULTE ORI.SI TOTUSI EL A FOST RABDATOR…CHIAR SI O VIATA. IUBINDU-MA LA FEL IN TOT ACEST TIMP. LA MULTI ANI COPIILOR DIN VOI SI DIN VIATA VOASTRA!”  – de dl.Lucian Gabriel ( tată și în curând bunic)

p.s. În timp ce eu făceam blatul, în termeni științifici, Arika se stimula senzorial cu coji de ouă :)). În termeni mai puțin științifici s-a jucat și le-a zdrobit mărunt iar asta a ținut-o ocupată lângă mine.

Marea provocare mai 26, 2013

Marea provocare mă privește pe mine. Se apropie 1 Iunie și aș vrea să îmi fac copiii atât de fericiți cât să își amintească și la 20 de ani despre asta, DAR… cu buget mic. Și ce-și dorește el mai mult și mai mult e un omnitrix adevărat. Unul care să îl transforme cu adevărat, nu unul de jucărie. Deeeeeci… IMPOSIBIL.

Și pentru că a văzut torturi în ultima vreme ar cam vrea și un tort. Lui îi plac mult Skittles, da, chiar alea pline de E-uri. Ce să fac? Mai cedăm dulciurilor convenționale. Va trebui neapărat să vă povestesc și despre cum copiii mei refuză cam orice e Danone. :D Skittles sunt în ofertă 2 la preț de 1 la magazinul lui preferat. Deeeeci, cred că fac tort cu Skittles. :D Cam ca ăsta:

 

Calculul meu estimativ: 5 lei unt, 5 lei ciocolată, lapte, ouă, făină am, plus 5,4 lei 6 pungi de Skittles și încă 10 ( cred) batoane îmbrăcate în ciocolată de la Lidl. Maxim 30 de lei zic eu acum. Revin cu prețul exact pe 2 iunie.

Cadoul, efectiv, al Balaurului va fi ușor de ales, totuși. Cel mai probabil va fi un omnitrix (cât mai) adevărat, cu lumini și sunete și chestii care iau ochii fanilor Ben10.
Dar ce ne facem cu Arika? Ea e îndrăgostită de vreo 3 luni de… mătură. Și am văzut la Kaufland un set de mătură cu faraș la 19,90 de lei. Sună ideal, nu? Și, totuși, mătură? Eu zic da! Nana ei ( mătușa cioară) zice că nu, că să o facem prințesă… din aia care nu mătură. :))

Am mai observat că îi plac mult oglijoarele mici așa că m-aș orienta că tre un set de accesorii cu oglindă, perii, pieptăne și clame. Risipă la clame! Avem, deja, o colecție de-a dreptul impresionantă din care Arika, de bună voie și nesilită de nimeni, nu poartă niciuna.

Am văzut un set de cafea, cu cești, linguri, expresor, cutie de zahăr dar cam foarte… MADE IN CHINA, if you know what I mean. Ar fi fost prea tare să îmi beau „cafeaua” cu Arika la măsuța lor dar ea e încă prea mică. Și am văzut în Selgros seturi mai simple, mai puțin speciale dar decent lucrate. Ikea e prea departe… greu, greu!

Aștept cu drag sugestii de cadou mai degrabă practic sau educațional pentru o prințesă în devenire de 1 an și 6 luni.

Și ca să înțelegeți cam cât de mult l-am marcat „surpriza” de anul trecut  zilele trecute iar lăsa „hărți” pentru pirați la ușa unei grădinițe unde era în vizită. Și zilele astea a găsit o monedă „de colecție” cu Aurel Vlaicu pe care o spălasem din greșeală și a spus că o ia cu el la Disneyland ca să i-o dea cadou lui Jake dacă îl întâlnește.

( Iar acum, în timp ce scriu, i-a furat mătura Arikăi care plânge după ea în loc să se calmeze și să îi zică „te rog!”. Pe Arika am învățat-o să zică „te rog” în loc să plângă și acuma nu îi rezist nici eu la asta. Acuma a venit să mă asigurure că a recuperat „măta” :)). Jur! Am încercat să scriu cu ușa închisă, dar nu se poate.)

Ce ușor și frumos a fost acum 2 ani…

De când am început postarea asta am auzit din casă de cel puțin 6 ori cuvântul „măta”. Deci, ce fac? Rămân pe omnitrix și setul cu „măta” și farașul?

Și dacă tot e duminică și eu am excelat în bucătărie de dimineață îmi permit să mă întorc la ideea cu Danone de mai sus și să vă spun că i-am luat Arikăi iaurturile alea cu zânele și Balaurului pe cele cu personaje Avengers, care lui chiar îi plac ( personajele, nu iaurtul).  Prima dată le-am luat crezând că o îi dau pe spate, a doua oară le-am luat crezând că o să le întărească admirația față de respectivele personaje. De ambele dăți am sfârșit mâncând eu niște iaurturi prea dulci pentru gustul și gabaritul meu. Apoi a apărut DDB. Dacă nu știți ce e TREBUIE NEAPĂRAT să vedeți reclama. Caut și vă pun eu link. O singură dată i-am luat un DDB Balaurului, tot de la magazinul lui preferat ( unul mic de cartier unde îl mai las să pună el în coș ce își dorește și asta îl face special). Concluzia lui a fost, și caut să reproduc cât mai exact, că: „DDB pute a vin împuțit și e groaznic la gust. , iar reclama este cea mai rea!” Iar acum lângă mine a zis: ”Nu e bun deloc, are tot felul de porcării în el și are miros foarte urât.” Mulțumim, Danone, că ne ajutați să vă detronăm tot mai ușor! :D Sufăr, totuși, de când am aflat că Aptamil e distribuit în țară de Danone. În Aptamil eu cred, prea mult poate.

Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=7zz7vDHFDGM

Miercurea fără cuvinte – Bătrână și frumoasă mai 1, 2013

 

Povestea Nescrisă aprilie 8, 2013

Văzusem multe ( cărți) la viața mea, dar o carte cu o poveste nescrisă nu văzusem. Imediat ce am văzut-o mi-am dorit-o dar am așteptat până să o cumpăr pentru că prețul mi se părea mare. „Răbdarea e o virtute”, da, chiar e!

Eu mi-o doream nu doar pentru că mi se părea ceva rar ci și ceva util în stimularea gândirii, a imaginației și a comunicării părinte-copil.

Spre exemplu Balaurul se tot învârtea fericit că avem o carte nouă și îl vedeam cum așteaptă să i-o citesc. I-am spus că e o carte diferită, specială și să se uite atent la ea să îmi spună ce o face diferită. S-a uitat și s-a grăbit să îmi spună că „e cu animale”. Așa că i-am înșiruit alte cărți cu animale pe care noi le-am citit împreună. Și pentru că părea să nu se prindă i-am zis pe un ton neutru ( ca să nu îl ajut prea mult): „Dacă nu îți dai seama ce o face diferită nu ți-o citesc.”. Zbang!  „Nu are cuvinte!!!” a răspuns micuțul meu balaur deștept. I-am explicat conceptul și am început să ne scriem singuri povestea. Mai întâi ne-am uitat la personaje și le-am ales nume pe măsură. Nu vă gândiți că e ușor și chiar vă sfătuiesc să încercați să scoate niște nume de la un băiețel de 4 ani juma’. Pe păsăroi îl cheamă „Colț de Horn” :)). Iar la un moment dat iepurele cu nume blând, Puf, vine cu un fierăstrău să își ia înapoi banii dați cu camătă lui Colț de Horn și îi taie o aripă pentru că nu a avut să îi dea dobânda.

GLUMESC! Aș și vrut să văd ce față ați făcut unii dintre voi. :))

Și dacă voi „aflați” ce sunt creaturile acelea mici și transparente ascunse prin poveste așteptăm răspunsul. Noi nu știm încă.

Practic în carte sunt doar imagini, fără nici un cuvințel și copilul, dacă e suficient de mare, își poate scrie singur propria poveste. Singurul punct de pornire e un nume: Milli-Mo. Cartea se numește Milli-Mo & Friends iar noi, din grabă, neatenție, sau doar pentru că am putut am atribuit numele Milli-Mo ursulețului cu fundiță, nu păsăroilui cu bască care pare, totuși, să fie cheia poveștii. Desigur că pentru voi păsăroiul poate fi o vrăbiuță cochetă, sau o mierlă vorbăreață, orice vă place vouă mai mult. Noi ne-am imaginat că e un păsăroi cochet cu vreo bască roz de la raionul de băieți de la H&M ( cât de metrosexual, nu?).

Dar ca să nu vă influențez poveștile încă nescrise vă las cu imaginile.

Acum vine partea cea interesantă. Cartea o puteți găsi în magazinele H&M printre fundițele și băscuțele cochete care se vând acolo pentru prietenii umani ai lui Milli-Mo. Eu am cumpărat-o la câteva săptămâni după ce am descoperit-o cu o reducere de 75%, sau la un sfert din preț. Oricum un „deal” bun așa că nu fiți cârcotași cu cele câteva pagini super pixelate care par că le-ați printat voi acasă și au ieșit nașpa că le-ați mărit. ;)

Fugiți să cumpărați cartea ca să vă scrieți, rescrieți, cu roz, verde, mov sau albastru, în română sau engleză, propria versiune a poveștii Milli-Mo  & Friends.

Mai ieftin, mai bun. februarie 9, 2013

E iar una din acele seri BUNE. În camera copiilor cred că niște zâne țesală unicorni și niște monștri pestriț colorați atacă pământul, dar fără șansă de izbândă în fața lui Luke Skywalker și a lui sabie „De Ce Tai”. Da, așa zicea Balaurul săbiilor de Jedi, pentru că așa prinsese el din zbor și i se păruse absolut firesc să se numească așa: de_ce_tai. Get it? ;)

În sufragerie cei doi înțelepți din viața mea, tata și soțul, stau la filme și bonding time. În casă e (aproape) lună și laptopul era rece și singur. Nu era păcat să-l las așa?

Și, de fapt, vreau să vă scriu despre ceva important și util. Sper ca pentru anul ăsta să fie deja târziu dar să fie de folos pe viitor, adică  sper să fi trecut deja „sezonul virozelor”… sper!

Nu am să mă lungesc la vorbă și doar am să vă spun că noi tocmai de revenim, pe rând și foarte încet, din cea mai urâtă viroză pe care am cunoscut-o eu ca părinte. Și contraziceți-mă dacă greșesc când spun că mucii sunt o mare problemă. La fel și cum să scăpăm de ei, nu?

Prima măsură pe care o iau eu e ceapa crăpată la capul patului. Leac băbesc care la noi face minuni. Deci ( în caz că nu știți deja cum se face) eu iau o ceapă obișnuită, o curăț de coajă ( din coajă fac ceai pe care copiii mei chiar îl beau) o zdrobesc cu palma pe blat și o tai în 4, o așez într-un castron de porțelan și apoi o așez la capul copiilor când ei deja dorm. Nu încercați să faceți asta cât sunt ei treji pentru că mirosul e tare și e… împuțit, nu? Dar eficient.

Folosesc și foarte mult Vaporub. Mă dau pe mine pe piept și pe spate chiar dacă nu am nimic, doar ca să eliberez vapori :D. Pe cei mici îi dau în tălpi, dar și între omoplați când dorm.

Ziua le aspir secrețiile. Suflă și ei singuri dar nu suficient de eficient din moment ce Balaurul a făcut prima otită din viața lui. Deci să ne întoarcem la aspirat.

Mi-am luat cam acum 4 ani Batista Bebelușului (stânga imaginii) pentru că era tare lăudat dispozitivul. Și chiar e eficient pe cât se spune, ÎNSĂ are un mare neajuns. Consumă, indirect, curent. Adică el ( dispozitivul) funcționează conectat la un aspirator, care aspirator consumă curent și face mult zgomot. Uram când trebuia să desfac aspiratorul în toiul nopții. Și m-am izbit de lipsa aspiratorului în concediu la mare când, evident, Balaurul a răcit și noi, evident, plecaserăm fără aspirator de acasă. :) Ca să vă fie mai ușor am să punctez plusurile și minusurile la fiecare dispozitiv. La Batistă avem așa:

PLUSURI: Dispozitiv foarte eficient. Ușor de montat și folosit. Relativ ușor de curățat. Durabil și cu vârf de rezervă.

MINUSURI: Prețul! Dependența de aspirator și de o sursă de curent. Zgomotul pe care îl face aspiratorul.

Trec la Graco pentru că am foarte puțin de spus și e la mijloc în imagine. L-am -primit de la mama. Mi l-a adus din afară. Scump, dă fitze… trebuia să mă dea pe spate… :( Nu trage mucii  secrețiile nazale nici cât o „fonfiță” la 2 lei. Cântă nevoie mare, e elegant și portabil dar total ineficient. La noi se vinde cu prețuri plecând de la 189 de lei, preț indecent aș zice eu. Deci:

PLUSURI: Cântă frumos. E elegant și portabil. Are vârf de schimb și săculeț pentru transport.

MINUSURI: E absolut INEFICIENT și extrem de scump. Dependent de baterii.

Aspiratorul buco-nazal de la Bebicina. Dacă vă zic că l-am cumpărat și pe al doilea mai trebuie să vă zic cât de eficient îl găsesc? Când l-am cumpărat pe primul a fost o revelație. E mic, ușor de montat, de folosit și de spălat. Eu una îi găsesc un singur minusel mic: nu are vârf de schimb. Așa s-a și sfârșit povestea primului meu dispozitiv Bebicina. Balaurul a scăpat din greșeală vârful în veceu și a recunoscut abia după ce trăsesem apa de vreo câteva ori. Și a fost un moment din acela genial în care Balaurul, cu fățuca lui cea mai nevinovată, mi-a mărturisit că vârful a sărit „țop, țop” de pe chiuvetă în vasul de la toaletă și cum „nu e nici o problemă, mami, că tati de aia merge la servici ca să aducă bani să iei tu un aparat nou.” na, ce să-i mai zic? Dar, de tută ce sunt, am aruncat restul aparatului, gândindu-mă că nu mai am ce face cu el. Un an mai târziu (asta însemnând cam acum o lună) am cumpărat al doilea aspirator buco-nazal. Vă miră cuvântul „buco”? Păi nu am apucat să vă spun că aspiratorul ăsta e, de departe, cel mai eficient și silențios dintre cele 3 pentru că puterea de aspirare e dată de gura părintelui. Adică la un capăt te „mufezi” tu și tragi cu 0 ( ZERO) șanse de a-ți ajunge mucii în gură ( dacă îi sufli afară când treci la al doilea copil super mucios :D ). Și, în plus, secrețiile se pot sufla afară din aparat într-un șervețel ori de câte ori e nevoie. Pe lângă faptul că are un preț super decent de 19 – 22 de lei nici nu e dependent de vreo sursă de curent sau alt aparat.

PLUSURI: E un dispozitiv super eficient! Independent de aspirator, sursă de curent sau baterii. Ușor de montat, folosit și curățat. Foarte transportabil ( cântărește puțin și ocupă puțin loc). Are și funcția de evacuare ( prin suflare) a secrețiilor care au fost aspirate.

MINUSURI: Nu vine cu vârf de schimb.

Ar mai fi ceva important de adăugat. IMPORTANT! Ultimul Aspirator Bebicina pe care l-am cumpărat s-a fisurat în multe locuri. E confecționat dintr-un plastic mai „sticlos”, foarte casant și Arika l-a fisurat trântindu-l. Fisurile s-au înmulțit și extins lucru care m-a făcut să regret că am aruncat „corpul” celui vechi care era perfect după 3 ani de folosiri în orice condiții. Vârful e încă bun dar corpul a trebuit să îl cârpesc cu lipici și nu mai e perfect etanș. Prost lot. VĂ RECOMAND SĂ PĂSTRAȚI BONUL ȘI AMBALAJUL, pentru eventuale reclamații ulterioare. Deci am trecut asta cumva sub minusuri dar, per total, Aspiratorul Bebicina e cel mai ieftin și cel mai bun. Cel puțin e cel mai potrivit pentru noi.

Vă doresc o lună plină de dragoste și fără viroze!

Neimpresionabila impresionată noiembrie 14, 2012

Probabil că orice femeie caută, în materie de cosmetice, „produsul ideal” sau acel produs care măcar pentru o vreme să o impresioneze când îl folosește.

Eu așa mi-am căutat fondul de ten, dintre zeci de produse încercate, printre care și L’Oreal, Victoria’s Secret, MAC, Revlon, Rimmel London ș.a. Și l-am găsit, mă tot întorc la el de vreo 12 ani. E fondul de ten Giordani Gold de la Oriflame. În momentul ăsta nu l-aș schimba pe nimic în lume. Și mi s-a zis des: „Cum? Tu ești dată cu ceva pe față?” sau „Cu ce te dai de arată așa?”. Deci, da, pentru mine e ca o a doua piele. Bifat și rimel, tot Oriflame. Nu îl schimb o vreme.

Apoi am tot căutat un balsam de buze. Cu 4 ani în urmă am găsit într-o farmacie HelpNet produsele Carmex pe care le văzusem într-o revistă adusă din State, unde scria că produsele Carmex sunt #1. Cum să nu le încerc? Chiar dacă erau ceva mai scumpe…

A fost dragoste la prima aplicare! Eram impresionată. Un balsam cu miros de camfor care mă făcea să îmi simt buzele altfel. Simțeam că mă face să pun botic ca Monica Gabor ( așa o cheamă oare acum?). Bun. La un moment dat le-am avut pe toate.  Zilele trecute, am băgat mâna în buzunarul de la căruț și am scos 2. Încercam să o conving pe Irina, mămica care pune suflet într-o prăvălie :D, că nu am nevoie de un nou balsam de buze. Așa că am scos 2 Carmex ( unul la squizable tube, altul stick) apoi am pescuit și prin geantă altele 2 ( tot așa, unul stick, altul tub) și din coșul cu cosmetice încă unul 100% natural. Pe cel 100% natural îl aveam de tare mult timp și mă tot feream de el pentru că era… cum să spun eu?… laim! O fi fost el natural și grozav dar era dur ca un morcov, insipid ca ceva făcut cu mare zgârcenie și îmi displăcea complet să îl folosesc.

Ieri am încercat balsamul Irinei, cel cu fructul pasiunii, și nu știu cum să vă spun dar… neimpresionabila era impresionată!

Toată frica de balsamurile 100% naturale se transforma în plăcere. Balsamul ăsta era cremos la fel ca și Carmex, sau Nivea, parfumat ca ceva făcut cu dragoste și generozitate și încântător de plcut pe buze! Spun asta fără niciun fel de rezerve!

Apăi nu vă mai spun ce săpun mi-a adus… Unul cu sâmburei de căpșune. Tre să revin cu poza. De cum mi l-a dat, fără să îmi spună ce/cu ce e, am întrebat-o zâmbind dacă ăia sunt sâmburei de căpșune. Am mai avut eu produse cosmetice pentru baie cu kiwi sau căpșune și am testat „sâmbureii” care erau ceva artificial 100%. Deci, săpunelul ăsta e o încântare.

Nu mai zic de alifia ei. N-aș da o cutie de-a ei pe 2 cutii de la plafar. Pentru mine e perfectă și o folosesc cu drag. Și pe mine, și pe copii!

Așa că sper și îi doresc să aibă spor și inspirație în toate! Dar mai ales timp și energie să facă toate astea cu 3 „flăcăi” printre picioare.