Sotiesimama's Blog

Just another WordPress.com weblog

O ariciuță cu gura mare Aprilie 21, 2013

Habar nu am care e diminutivul feminin al cuvântului „arici” așa că vă rog să scuzați titlul dacă vă înțeapă la ureche.

Aseară începusem o postare. Am apucat să scriu doar atât: „Dacă exită deja ”miercurea fără cuvinte” de ce nu am porni și o „sâmbătă cu foarte multe cuvinte”? Pentru că eu iar am pierdut 2 miercuri la rând. Fac ce fac și adorm buștean odată cu cei mici iar blogul meu rămâne fără „miercuri”. Mi-am propus să recuperez azi, cu multe multe povestioare și ceva util.
Mai întâi de toate, pentru că se apropie Paștele, vreau să vă când un pont. Prăvălia de Săpun are reduceri și un giveaway!!!  Dar nici de la concursul Tikki Shoes nu aș da înapoi… Îmi amintesc cu mult drag că anul trecut cam la vremea asta am câștigat cărțile Dolto și așa am cunoscut-o pe Andreea care e minunată și al cărei blog îl iubesc. Aia a fost o mică, mică minune. Așa că profitați pentru că nu se știe niciodată de unde „sare iepurele” :).
Iar sâmbăta mea cu foarte multe cuvinte va fi despre… cuvinte! Cuvinte și Arika despre care nu am scris suficient pe blog.”

Deci cade și treaba cu „sâmbăta cu foarte multe cuvinte” pentru că  nu aș fi în stare să îmi susțin propriul proiect. Oricum, glumeam! Sâmbetele sunt pentru orice vreau să fac pentru mine, în măsura în care Universul sau Karma mă lasă. :P

Deci spuneam de Karma și de Arika și așa îmi dau seama de unde să încep.
Arika trece printr-o etapă, aia în care o vrea doar pe mama, în care testează puterea plânsului și a bătutului din picioare. Fun, fun, fun! Mereu când fac baie urmărește un moment de neatenție al „străjerului mare și țepos” și se strecoară în baie. Vine cu o fățucă atât de adorabilă că nu pot să o alung. Începe prin a se urca pe înălțător și a-și lungi gâtul peste cadă să îmi de un pup. Nu știu dacă pupul e de dor, sau ca să se asigure că nu o alung, dar clar mă topește. Apoi mă spală ea pe mine pe un umăr, un genunchi și apoi trece la ea: față, păr, urechi, păr din nou și tot așa. Azi prins-o „străjerul” și a luat-o pe sus. N-a apucat să dramatizeze prea mult. A împins buza în jos a plâns dar până să scârțâie ușa era deja închisă. Am auzit-o de după ușă spunându-i lui tati „REAO!”. :)) Râdeam de una singură în cadă. Ea zice „reao!” de câteva luni oricui o supără. Așa a văzut la Balaur că se face când te supără cineva. În speță, ea îl supăra pe Balaur că îi dărâma mereu construcțiile Lego, sau le fura și fugea cu ele. Așa au învățat să joace prinselea-cu-chiueli spre amuzamentul meu și necazul Balaurului. Și deși caut să dau jos de pe dulap piesele Lego numai când doarme Arika le-a văzut de suficiente ori cât să vină din senin la mine cu o cutie și să repete obsesiv ”IEGO; IEGO!” până am înțeles că „iego” e „Lego”. Tot așa m-a surprins cu „sticla” dar nu mai știu exact cum spune ca să reproduc cât mai fidel. Oricum, aveam musafiri și am întrebat-o dacă vrea apă din pahar iar ea arăta cu degetul la suc și spunea „sticla, sticla” pe limba ei.

Dar asta nu-i nimic pe lângă faptul că acum câteva seri, îmbrăcată în pijamale, pregătită de nani a zis: „UN, DO, TE, PATU!”. M-a surprins ;i nu prea. Uneori când era foarte mofturoasă o luam cu mine în bucătărie ( care e mică și rece) ca să îi fac laptele și o vedeam holbându-se la buzele mele când număram lingurițele de la 1 la 8. Am mai auzit-o în parc spunând: „ȘAPTE, OPT” după o fetiță mai mare care număra. Și spune exact cum am scris. DACĂ vrea, spune corect „tablou, „papuc”, „toba”, „nasture”, aproape corect „to-tic” ( toxic – la produsele de curățate și detergenți), „te og” în loc de „te rog”. Însă îi dă mari bătăi de cap un cuvânt foooarte greu… „capac” care de 5 luni iese tot altfel numai așa nu. A evoluat de la „pacu” la „papacu”, „tapacu” și acum e „pacacu”.

Și am lăsat „cireașa de pe tort” la urmă. Fix acum o săptămână am plecat către socrii mei. În drum trecem pe sub un pasaj nu foarte lung, dar fiind singurul pasaj din oraș (cred) și relativ recent deschis pe Balaur l-a impresionat foarte mult. Cum tati se tot lăuda că am scurtat mult din timp el l-a asociat cu „tunelul timpului” din T-Rex Express și a făcut o tradiție de familie din a striga „TUNELUL TIMPUUULUI!” când trecem prin el. Musai tare, musai sinctonizați, musai toți pasagerii din mașină. Și-uite-așa de mai bine de un an el se distra strigând și apoi râdea de Arika pentru că făcea ochii mari de fiecare dată când intram în tunel. Au trecut un an și cinci luni de când o avem pe Arika și probabil în jur de 30 de drumuri, uneori la distanță de 2 săptămâni, o lună între ele. După o vreme Balaurul observase că Arika nu mai face ochii mari și nu mai avea de ce râde. Ba eu aș zice că îi îngusta, ochii, cum face un om când se concentrează. Iar duminica trecută am intrat în tunel, toți cufundați în propriile gânduri. Nu știu de ce eram așa cufundați de am uitat cu toții să respectăm tradiția și să strigăm „TUNELUL TIMPUUULUI!”. Printre gânduri am auzit o vocișoară strigând „TIPUUI! TIPUUI”. Ahhh, să n-o mănânci? Ea tăcuse până atunci dar fusese trup și suflet cu noi în această tradiție.

V-am plictisit, așa-i?

Rămâneți aproape pentru că vreau să scriu despre ceva cu adevărat interesant, dar asta după adorm copiii.

Anunțuri
 

One Response to “O ariciuță cu gura mare”

  1. Irina Bruma Says:

    Iertare ca abia acum am reusit sa citesc … Multumesc pentru reclama ;)
    Pupa Arika sa nu mai planga si Balaurul sa nu fie gelos ;)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s