Sotiesimama's Blog

Just another WordPress.com weblog

Dulcegării pentru suflet și burtică Ianuarie 6, 2013

Am una din acele seri în care nu îmi vine să cred ce se întâmplă. Arika a adormit pe la 8 p.m. iar Balaurul a plecat să doarmă la bunica lui ( care stă la 3 min de noi), dar nu înainte de a-și face bagajul și de a cere o poză cu mine. Bagajul consta dintr-o găletușă de la plastilină în care și-a selectat atent piese Lego.

Lego e ultima lui pasiune. Ce pot să spun? În prima zi de Crăciun am avut musafiri și în loc să se învârtă printre ei ca Taz s-a retras în camera lui unde s-a jucat ore în șir cu piesele din primele lui cutii de Lego City. Zi memorabilă, vă zic! Mai avusese cuburi de construit dar erau Mega Blocks sau mari ( „prea pentru bebeluși”), ori Duplo, ori „chinezării”. La el a contat că a văzut el, cu ochișorii lui, sigla Lego City pe ambalaj. Era tare mândru. Ca și cum se simțea, de-odată, luat în serios. De atunci Lego e refugiul lui… micul de el!

Deci vă spuneam că se pregătea de plecare, dar eu nu reușeam să găsesc o poză potrivită.

– Vrei lănțișorul care se deschide cu poza noastră în el? Că ăla știu unde e! :)

– Nu. Vreau o poză DOAR cu tine. Doar cu tine!

Am căutat dar nu prea aveam din ce alege. Răspunsurile erau de genul: „Aici erai prea urâtă!” ( poză cu mine blondă, skinny, bronzată, la vreo 22 de ani) sau „Asta e bună…BA NU!… Aveai cercei prea urâți!”. A acceptat una, tot din tinerețea mea, apropiată de cum arăt acum dar la ușă a zis că nu o mai ia. Și îmbrăcat bine, cu bagajul în mână, la ușă, m-a luat în brațe și mi-a zis: ”Nu o să te uit NICIODATĂ!”. Aaa, micul de el… Iubirea mea mică și prea sentimentalistă!

Și-uite-așa m-am trezit cu timp pentru… păi, tot ce vreau să fac! :D

Și nu mai fac mare lucru în seara asta. Vă scriu 2 rețete și fug să citesc.

1. Prăjiturele Yummy Dough.

E rețeta cea mai simplă de impresionat un copil. Băiețel sau fetiță, mic sau mare sigur va adora Yummy Dough-ul!

Eu am luat kit-ul de pe Edukid, l-am ținut bine ascuns și Moș Crăciun i l-a dat la serbare Balaurului. Asta cu serbarea ar trebui, musai, să fie altă postare.

Odată ce a văzut cutia nu am mai avut liniște: „Când facem? Azi facem? Hai să facem acum!”. Cu oricine se întâlnea se lăuda că el a primit „Iami Dău, plastilină pe care o poți mânca! :D”.

Producătorii au știut de ce au scris pe cutie la vârsta recomandată 3-99 de ani. Pe cinstea mea că mi-a plăcut la nebunie să văd aluatul acela colorat luând tot felul de forme. De fapt, cam tot ce spun ei în filmulețul de aici e 100% adevărat, testat și confirmat și de noi. Nu m-aș lungi la vorbă să vă zic ce și cum pentru că filmulețul e chiar frumos, complet și util. Vreau doar să subliniez 2 aspecte. Când în filmuleț spun că e nevoie de fix 15 ml de apă și că e nevoie de forță la frământat, păi, chiar așa e. Primul meu gând a fost că apa SIIIGUR nu ajunge dar tot frământând s-a conturat într-un aluat lucios. În fond, asta este: un aluat delicios de făcut  prăjiturele cum n-ați mai văzut niciodată!

Sfatul meu e să frământați aluatul, cele 4 culori, cât timp copilul se joacă sau se uită la ceva frumos, pentru că altfel veți auzi mulți de: „Mai durează?”

Ei bine, Balaurul e un băiețel la care îi place să spună foarte repede „Nu mai pot./ Nu mai vreau./Fă tu!” dar nu și de data asta. De data asta m-a împins deoparte în primele 3 min și mi-a zis să îl las. L-am lăsat dar am stat lângă el să îl mai ajut din când în când. Nu prea a fost nevoie.

Adevărul e că producătorii știu de ce au scris pe cutie la vârsta recomandată 3-99 ani. Pentru că e distractiv să te joci cu plastilină, dar în același timp să gătești ceva bun.

Mi-a plăcut la micuț că m-a întrebat înainte să guste, prima dată din roșu, și a luat numai o ciupitură mică. El mereu caută să fure aluat când fac ceva. Și caută să fure cât mai mult. Nu și din Yummy Dough, de parcă era conștient că dacă îl mănâncă nu mai are ce modela. Și m-a întrebat la fiecare culoare dacă poate să o guste: „Și pe asta?… Și asta?”. Micul de el, dragul de el. Sunt din ce în ce mai dese momentele când îl văd că devine responsabil.

În feedback-ul final a avut niște replici pe care m-am străduit să le memorez cât mai exact:

– Nu o să mă satur NICIODATĂ de Iami Dău! Iami Dău e GROZAV! Să îmi cumperi MEREU Iami Dău!

– Dar nu știu de unde. Va trebui să îi scriu Moșului să îmi zică de unde l-a luat. ;)

– Da! Da, să îi scrii!

Iar zilele astea mi-a spus că îl așteaptă din nou pe Moșul cu Yummy Dough. L-am mai amăgit cu turtă dulce. 3 zile m-a bătut la cap încontinuu să facem turtă dulce și 2 zile a umblat prin casă cu 4 bețe de scorțișoară în mânuțe pentru că, citez: „Mirosul lor mă face să leșin. Așa frumos miros!”. În prima zi nu am avut scorțișoară, în a doua nu am avut praf de copt și în a treia nu prea aveam timp. Așa că nu au ieșit grozav de arătoase dar s-au mâncat toate.

Notă. Noi am folosit propriile noastre unelte, pentru că în kit e inclus numai un cuțitaș-spatulă, sigur și util pentru cel mic. Recomand să faceți creații mai mult plate decât înalte pentru că au crescut mai frumos și au fost mai fragede. La brăduțul mic, înghețată și felia de pizza l-am ajutat pentru că era deja obosit. Din aluat ies mai multe prăjiturele decât în pozele mele dar la noi majoritatea inimioarelor și brăduților s-au mâncat înainte de a se răci complet.

ImagineImagineImagineImagine.Imagine

Imagine

2. Rețetă de brânzățele :)), adică sărățele cu brânză.

Totul a plecat de la o rețetă extrem de simplă și delicioasă. În rețeta originală e nevoie DOAR DE 3 INGREDIENTE! Câtă brânză, atâta unt, atâta făina! Iese ceva grozav de bun.

Prima dată când le-am făcut am pus 98 de gr de unt ( că atât mai aveam), 100 de făină și 100 de brânză de burduf. Ei, au lăsat cam multă grăsime pe hârtie, la copt, dar Balaurul făcea prin casă: „Ce miroase așa frumos? De ce miroase a covrigei?”. Și toată tava care mi-a ieșit ( fix o tavă) s-a mâncat pe loc!

În seara asta am făcut din nou, dar pentru că data trecută mi s-a părut că pentru brânza de burduf (care e și ea grasă) a fost cam mult unt am modificat proporțiile. Am pus 150 de unt, 200 de brânză și 200 de făină. Aaaaa, și un ou ( că am de la țară). 3 tăvi de Yummy Brânzățele :)).Trebuie să încercați rețeta ca să vedeți cum aluatul crește incredibil de mult fără nici un fel de praf de copt sau bicarbonat. E uimitor! Singurul lucru de menționat e că trebuie ținut la rece măcar o oră și între prelucrări.

Pun câteva poze de la prima încercare și mâine, dacă mai găsesc din cele făcute în seara asta completez.

Vedeți cum un degețel încerca să fure?Imagine

Imagine

Anunțuri
 

One Response to “Dulcegării pentru suflet și burtică”

  1. Stan Roxana Says:

    frumos, mamicule! ai un baietel mamos si norocos care sigur, dar sigur nu te va uita NICIODATA!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s