Sotiesimama's Blog

Just another WordPress.com weblog

Myth Busted? Noiembrie 4, 2012

Știți emisiunea aceea cu bărboșii care infirmă sau confirmă mituri? Mă gândesc că nu era rău să le scriu înainte să o rad pe Arika de 2 ori. Deci, să o luăm cu începutul. Când eram mică mama m-a ras, zero, până la scalp, de mai multe ori. Nu știu cât de mult bine mi-a făcut, dacă părul chiar s-a îndesit sau dacă nu am mai luat păduchi de la grădiniță din cauza ( sau datorita) faptului că eram rasă, tunsă mai scurt ca un băiețel. Dar cert este că am rămas cu sechele. Amintiri neplăcute, frustrări și groaza de fetițe sluțite. Îmi amintesc cum la serbare mă îmbrăcau în Nică ( Ion Creangă) pentru că eram blondă și tunsă „ca la țară”. :P  Acum compătimesc fetițele tunse „băiețește” și îmi displace să mă uit la ele pentru că îmi trezesc amintiri neplăcute. Una e un pixi filat, un bob foarte scurt, un bob asimetric, dar nu „băiețește”, frate!

Pe Balaur l-am ras, pentru comoditatea pe care o oferă părul scurt unui băiețel și pentru propriul amuzament. El a avut bărul des, ondulat și frumos de mic și așa părea după fiecare ras. Acum are părul des, ondulat, cu firul gros și greu de stilizat. Îl tund eu cu mașina de 3 ani. Îl iau cu mai multe numere și chiar îi stă… îi stă bine! Eu, pe mine, m-aș rade într-un moment de nebunie acum. Mai ales pe părți cum se poartă. Uuuu, Ana ar fi mândră de mine. Dar ar fi opțiunea mea, nu impusă cu de-a sila la o vârstă la care ești conștient și atent și la început de formare ca individ. Pe mica refuz să o mai rad de acum. Și EXCLUD tunsoarea băiețească sau cu chică. Știe și Mătușa Cioară de ce.

Mai mult forțați de împrejurări, pe mica am ras-o la 9 luni, imediat după ce nașii i-au tăiat moțul. Și dacă tot am ras-o o dată am zis să o mai rad încă de 2 ori să știu una și bună. N-am apucat s-o rad a treia oară că am început să îmi fac o părere…

Arika, mica, a stat cuminte la tuns ( tot cu mașina, tot de mine) și i-a stat adorabil… acum că e mică. Îi stătea bine, îi scotea ochii în evidență, cam cum îi stă lui Shinead O’Conner . Dar părul a crescut mai blond, poate puțin mai gros ( că nu mai e puful de bebe) dar nicidecum mai des. Are o creastă bine definită însă la tâmple și în jurul urechilor nu e nici o schimbare. Nu are păr nici mai gros, nici mai des… NU ARE PĂR! Păi, ș-atunci, n-am tuns-o degeaba?

Pe de altă parte, când eram în clasa a VI-a mi-a căzut părul din creștetul capului, stânga, sus. Tot părul, fir cu fir! Un stafilococ a copt acolo și părul mi-a căzut de rămăsese ca în palmă. Nasol, vă zic! Nu vă mai povestesc cum m-am tratat singură… Nu vă mai povestesc cum eu, în mintea mea de copil, am ascuns asta de părinți și eram convinsă că am cancer. DOAMNE FEREȘTE! Dar așa văzusem eu la televizor că pățesc oamenii bolnavi de cancer.

Ideea e că ai mei, atunci când au aflat, m-au dus la dermatolog. Mi-a spus că am ajuns prea târziu, nu ca data trecută când mi-a dat foc la față cu cauterul și iod și mi-a băgat, pe viu, un ac învelit în vată pe sub piele. Și cauterul n-a dat gaura din prima și mai hai o dată… Oare de ce nu mă grăbisem din nou la el? Oare? Și cum spuneam mi-a zis că era prea târziu pentru tratament sau intervenție, că mă vindecasem eu frumos, dar mi-a zis să frec locul cu usturoi. Un cățel de usturoi tăiat proaspăt. Nu știu dacă rolul lui a fost de dezinfectant, sau tonic sau ce rol a avut. Cert este că în acea zonă mi-a crescut părul la loc repede, cu firul mult mai închis la culoare, mult mai gros și ondulat ( când restul stătea întins). Deci părul acela nou era mai bun, mai frumos.

Ș-atunci care o fi adevărul? De ce la micuța mea rasul nu a făcut nici o schimbare la tâmple? Eu nu vreau să răstorn un mit, dar mă gândeam că scriind asta ajut alte mame să se hotărască mai ușor.

Anunțuri
 

One Response to “Myth Busted?”

  1. Piracetam Says:

    O cheamă Isi și are două ani. Îi spun că o iubesc (tot de mult) mereu și mă încăpățânez să scriu lunar despre ea, pentru că vreau ca, în cazul în care eu n-o să mai fiu (deloc sau așa cum sunt acum :p), iubirea asta să fie prima ei siguranță, prima constantă. Cosleep-uim, mai nou. Feels good. Cred că o să împachetăm pătuțul (și-așa n-avem suficient spațiu) și-o să dormim așa, cur în cur, până o să transformăm dormitorul în camera ei, chestie care o să dureze, că ne-ar cam trebui niște (mulți) bani ca să pun în practică tot ce-am adunat în foldere. Chiar s-a făcut mare. Nu mai are biberon de câteva luni, acum și apa vrea s-o bea din cană/pahar. Mănâncă binișor singură. Stă cu pampers doar la somn. Suzeta a mai rămas, și ține cu dinții de ea (la propriu) de parcă ar ști că bebelușia, odată încheiată, e dusă de tot. Și mersul ei alergat, cu mâinile în aer, parcă mai amintesc de perioada când abia învăța să meargă. Nu pot să nu oftez când mă gândesc la toate astea, la cum a trecut timpul și cât de repede am ajuns la ceea ce părea la miiilllioooons miiiiles aaaway. Isi e (și) enervantă. Nu că ar fi început acum. Nu că în celelalte luni (de după 1 an, mai ales) ar fi fost numai și numai delicioasă, de dimineață până seară. Dar acum e, pe alocuri, atât de enervantă, că-mi vine să plec și să mă mai întorc să verific dac-a intrat la facultate. Pentru că da, sunt conștientă că toate crizele de acum sunt un mic-mic-miiiiiiiiic exemplu din ce urmează. Și na, mă aștept, prostește, să știu cum se gestionează toate astea (deși trebuie învățate, așa cum învață și ea tot, pentru că, surpriză, nu ne naștem părinți, ci devenim), și pentru că nu știu, mă enervez aiurea (și că mă enervez).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s