Astăzi pe la prânz, când în sfârșit „parcase” și Balaurul cornițele într-o pernă, am pus o tură de rufe la spălat. Eram așa încantată de gândul ca la urmă voi scoate hainuțe sclipitor de curate și diafan parfumate că nu îmi imaginam ce ar putea să îmi strice ziua. Am pus detergent, cu un varf mai mult – presimt că trece criza, un pic de roz ca să uit de pete și balsam numai cât să pufoșească rufele. Am setat mașina pentru extra clătire și am dat drumul la apă, din cei 2 robineți, lucru esențial și mega-important. Cum Balaurul doarme contra cost și nu își permite mai mult de o juma’ de oră în scurt timp eram ocupată până peste cap cu Lego Mega Bloks. Când, de-odată, mă trece un gând negru: „oare am pus furtunul de evacuare a apei unde trebuia? noooo!” (când gandesc, gandesc cu litere mici și îmi permit să nu folosesc majuscule, că doar gandeam numai pentru mine).
Câteva ore mai târziu casa mea devenise un pic mai curată, aproape fără pete, pufoșică și parfumată, iar fufele rufele rasfățate cu vedere spre Tâmpa.
Spre seara mă învârteam prin casă și iar m-a trecut un gând:”mai bine bag rufele în casă. că poate plouă la noapte”. Le-am băgat în casă… în timp ce afară ploua ca într-o poezie.
Ce bun că am al 6-lea simț dacă îl folosesc mereu prea târziu?
Sotiesimama's Blog 