Adorabila Miffy mai 23, 2012

Am mai scris și în alte postări că noi mai împrumutăm cărți de la bibliotecă. Așa am cunoscut-o cu Balaurul pe Miffy  pe la vreo 2 ani și i-a plăcut la nebunie. Apoi le-am returnat și am uitat o vreme de ea. Ne-am amintit când am adus acasă, din Olanda, cele mai bune waffe cu caramel, într-o cutie de metal cu simbolurile Olandei, printre care și micuța Miffy. Nu îmi mai aminteam ce am citit în carte, când și cum s-a născut Mif dar am rămas maxim de impresionată să văd în toate magazinele din aeroportul Schiphol ( un aeroport ca un mic orășel impresionant) ORICE VĂ TRECE PRIN MINTE cu Miffy.

Mă rog, long story short, mi-am amintit de ea gândindu-mă ce carte să îi cumpăr Arikăi de 1 Iunie. Am dat un google și am ajuns pe http://www.carteacopiilor.ro/catalog_miffy.php unde am avut o surpriză plăcută. Inițial am pus în coș câte o carte din cele 3 existente și am observat că mai primeam una cadou. Înainte să plasez comanda m-am uitat și la plușuri și din link în link am ajuns la pachetul cu 3 cărți și săculeț și m-am îndrăgostit instantaneu. Am plasat comanda și am așteptat coletul.

Azi la poștă am ridicat un pachețel mic, mic… pentru o secundă m-am gândit cu mâhnire că sigur au uitat să pună ceva în el. Dar… SURPRIZĂ! Erau toate cele 4 cărți ( Miffy, Bicileta lui Miffy și Ziua lui Miffy X 2 din care una gratis), plus o carte de colorat cu animale, un săculeț A-DO-RA-BIL, un poster cu micuța iepurașă și un semn de carte/ușă super drăguț! Deci ce să mai zic, am simțit că e sărbătoare!  Sunt convinsă că Arika o va iubi pe Mif. I-am pus posterul pe dulapul de lângă pat și plușul sub el și Arika le măsura cu maxim interes. Nu m-am putut abține până pe 1 Iunie și i-am citit una dintre cărți și ea întindea mânuța la fiecare pagină.

Chiar cred că orice copil mic va îndrăgi cărțile astea pentru că au o grafică super simplă în culori tari și textul în versuri scurte. Iar săculețul… nu am cuvinte!

Uitându-mă înapoi pe site îmi pare rău că nu am luat și cartea De ce spun copiii NU, pe cele cu urșii și pe cea cu melcul ( care sunt 60% reduse).

Și dacă vă întrebați cum or fi celelalte cărți de pe site vă pot spune că Școala Urșilor, Pozna lui Jakie și Robin Hood nouă ne-au plăcut foarte mult. Și prin ”nouă” mă refer la mine și la Balaur. Chiar i-au plăcut! Și apropos de cartea cu Robin Hood pe site e un concurs unde o puteți câștiga ;).

Vă doresc spor la cumpărături și să găsiți cadouri inspirate pentru cei mici de ziua lor!

Rețetă de Cozonac ”Panică în Bucătărie” mai 5, 2012

Uneori mă simt vinovată de cât de mult îmi iubesc mașina de pâine. Cum să nu o iubesc dacă face pâini minunate, sănătoase și eu nici nu trebuie să mă murdăresc pe mâini. Asta înseamnă mult pentru mine tocmai pentru că știu ce înseamnă a frământa. Și așa, înainte de Paște, am tot visat la un cozonac bun dar la care să nu muncesc deloc. Adică să arunc totul în mașina de pâine și să scot un cozonac minunat. Și am reușit! Mi-a ieșit cel mai reușit produs în mașina de pâine! :D Dacă vreți să vă iasă rețeta trebuie să o respectați pas cu pas, da?

Mai întâi trebuie să aveți prin casă 2 copii flămânzi și să fiți cu gandul că tre să mănânce și ei. Apoi trebuie să scoateți laptele rece să îl încălziți un pic cam tare și apoi să îl lăsați la răcit ;). Între timp vă apucați de tăiat rahatul soldăței ( nu cuburi, ci soldăței) nici prea groși, nici prea subțiri. Apoi cerneți făina, care trebuie să fie de la țară. Puneți 400ml de lapte în cuvă și 400 gr de făină, în același timp trebuie să vă sunați fostul șef să vă certați cu el și să vă enervați la maxim. E musai să respectați toți pașii! Apoi puneți 2 linguri de zahăr pudră, 1 1/2 linguriță de sare și 1 1/2 linguriță de drojdie uscată și dați drumul la mașina de pâine. Mașina de pâine trebuie să vă dea eroare, să malaxeze încontinuu cu căldura pornită. Vă panicați, o soateți din priză și umblați la butoane de câteva ori… trageți aer în piept și vă uitați atent la mașină. Observați butonul blocat și îl deblocați. Cu ocazia asta trebuie să vă dați seama că la 400 de lapte trebuie 600 de făină nu 400 cum ați pus la început, da? Hei, stați puțin… cozonac fără ouă și fără ulei??? Acum e momentul să luați viața în râs și să riscați dând înainte. Aruncați 2 ouă de țară în mașină și ulei ”din ochi”. Cum am mai zis și prin alte postări, secretul la aluat e să aibă consistența aia corectă, nelipicioasă. Dregeți aluatul adăugând făină și ulei, așteptați să ”strige” mașina la voi ca să adăugați rahatul și lăsați piureul pentru diversificarea copilului ca să faceți asta. Apoi plecați de acasă vreo două ore. La întoarcere veți găsi un monstru de cozonac, perfect rumenit și absolut delicios! Un cozonac care s-a oprit din crescut la 1 milimetru de capacul mașinii și pe care familia îl va devora într-o zi.

Deci asta numesc eu PANICĂ ÎN BUCĂTĂRIE!

A doua zi o luați de la capăt dar după altă rețetă.  E bună  și rețeta asta dar nu ca cea cu panica. Crește grozav, dar nu atinge capacul :).

Cozonac cu stafide.

2 ouă mari de țară ( puse în paharul gradat)

lapte până la gradația de 400 ml ( adică vreo 310 ml de lapte) călduț 

600 de făină albă ( eu am folosit făină de la țară)

2 linguri de zahăr pudră ( și zahăr vanilat după preferință. Eu prefer fără și nu am pus nici o esență)

1 și 1/2 linguriță de sare

1 și 1/2 linguriță de drojdie uscată

4 linguri de ulei

100 gr de stafide ( înmuiate în apă călduță în prealabil. Eu am pus și 2 cuburi de rahat rămase de ieri)

Dacă aluatul vi se pare prea umed sau prea lipicios mai adăugați făină și ulei în timp ce mașina malaxează, până aluatul arată perfect. Iar stafidele le adăugați când mașina țipă prima dată.

Iar acum vă las cu poze motivaționale.

Iar cel cu stafide e atât de… mmmmm, bun! Stafidele sunt acrișoare și cozonacul e atât de fraged. Numai să scuzați pozele de mai jos că sunt făcute cu mobilul și cozonacul tăiat cât era cald.

Cea mai bună “apă bună” martie 22, 2012

Nu de puține ori am citit sau am purtat discuții pe tema asta: “Care e cea mai bună apă plată îmbuteliată pentru un bebeluș?” Și am rămas surprinsă să văd cât de… caut un cuvânt care să nu jicnească… obtuzi sunt unii părinți. Să ne imaginăm un scenariu ( pentru că am renunțat de mult la forumuri dar încă îmi amintesc cum se face treaba pe acolo): intri pe un forum și întrebi care apă e mai bună iar 8 părinți îți spun că Bucovina și alții 7 că Dorna. Deci clar Bucovina, nu? NU! Nu știi cum s-au documentat ei și nu știi criteriile după care ei evaluează apa. Eu una sunt ABSOLUT SIGURĂ că nu Bucovina, pe care mi-au recomandat-o mai multe mămici e cea mai bună. Eu cred că Dorna e. Însă îi dau micuței mele Dorna când e murdară apa de la chiuveta. În rest fierb și răcesc ce curge pe “țavă”. De ce? Pentru că m-am documentat și asta e decizia care cred eu că e cea mai bună.

Dar să revenim la bidoane și să discutăm despre apa plată îmbuteliată. De câteva zile tot văd cum își face Aqua Carpatica reclamă că ar avea 0 nitrați, și vai, și hai să semnăm o petiție ca să apară o nouă lege… blah, blah, blah. Asta e ca reclama aia cu “Vai, sunt microbi pe pompiţa dozatorului de săpun!” Ok, o lege care să facă etichetele apelor mai “transparente” ( la figurat, să fie clar) e bine-venită şi în interesul consumatorului dar… DAR, când aţi văzut la ştiri că au murit sugari pentru că părinţii le făceau laptele/ceaiul sau le dădeau să bea Dorna, ori Bucovina? Oare chiar sunt nitraţii o problemă reală? Cum rămâne cu sarea din apă, pe care copiii până într-un an nu o elimină din corp?

Şi am spus “cred că Dorna e cea mai bună”, însă e mult prea uşor şi pentru voi să vă hotărâţi. Nu mai întrebaţi pe forumuri şi printre prieteni. Când mergeţi la cumpărături luaţi câte un bidon din mărcile care credeţi voi că merită şi comparaţi etichetele.

Eu m-am grăbit şi nu am fost temeinică pentru că am google la îndemână. Şi eu am ales 3 mărci, Dorna, Bucovina şi Aqua Carpatica. La cea din urmă am luat compoziţia chimică de pe site-ul lor pentru că la magazinele din drumul meu nu o aveau. Deci aceasta e compoziţia apei Aqua Carpatica. Iar la Dorna şi Bucovina las etichetele să vorbească de la sine. La Bucovina nu mi-a tremurat mie mâna ci lor maşina care le scrie etichetele.

Deci, eu cred că Bucovina a fost declarată “cea mai bună” de unii părinţi pentru că lasă foarte puţin reziduu sec, adică depunerile albe de pe vas, care nu sunt altceva decat calciu. Însă asta e o mare greşeală! Uitaţi-vă la concentraţia în sare/Sodiu/Na+. Şi la calciu/Ca2+. Şi, uite aşa, aflu şi eu că Aqua Carpatica e cea mai bună pentru că are cea mai puţină sare şi calciu. Nitraţi? Probabil că sunt inconştientă dar nu mă interesează şi cred că e doar “o altă strategie de marketing”.

LATER EDIT. Mi-a intrat pe mână și un bidon de AC și uite că nu sunt DELOC FAIRPLAY! Ce scrie pe site nu bate deloc cu ce e pe etichetă, în sensul că pe etichetă majoritatea valorilor sunt mai mari. Deci, RUȘINICĂ!

Ar fi bine să citiți și aici.

Balaurul în flăcări martie 10, 2012

Postarea mea vine ca răspuns unei postări pe care nu am citit-o încă. I-am văzut titlul, am zis  ”Iach!” și am fugit la treburile mele. Sunt curioasă să o citesc, dar am să fac asta după ce termin de scris. Postarea respectivă era despre febră și tot despre febră va fi și asta, deci vă înțeleg dacă deja ați navigat pe altă pagină.

Nu îmi amitesc când a avut Balaurul prima dată febra.  Îmi amintesc că, atunci când mi-a făcut pentru prima dată febra mare, peste 39, eram singură. Eu cu 2 câini, un bebe de 1 an și 9 luni și fară ajutoare. Am stat trează 2 nopți și 2 zile ca să fiu sigură că puiului meu nu îi lipsește joaca atunci când se simte bine, somnul alinat atunci când se simte rău și mancarea atunci când o cere. Nopțile le-am făcut în fața calculatorului de frică să nu adorm. În seara asta se repetă istoria.

Deci, de regulă, când Balaurul face febră, va fi mare… foarte mare :(. Dacă termometrul arată un 38.2 înseamnă că deja febra e în scadere și suntem pe drumul cel bun.

Îmi amintesc fără urmă de dubiu ca, la 2 ani și 3 luni, mi-a făcut febră de 39.6 și 39.4, valoare confirmată și la urgențe pe 2 tipuri de termometre ( i-au pus mai întâi digital și apoi cu mercur pentru că nu le venea nici lor să creadă). Îmi amintesc cum puiul meu pe care îl ador, în sala de așteptare, mi-a zis “Mamiii, mă arde…” “Ce te arde puiule?” “Focul!”. Îmi amintesc cum vedeam că nu își mai poate stapâni privirea care era sticloasă și aluneca. Îi arătam 3 degete și îl intrebam câte sunt ca să fiu sigură că e încă conștient. Iar tati mi-a amintit cum Balaurul se îmbărbăta singur “Gata, mami, mă liniștesc, nu mai plang, mă liniștesc!” Pentru că eu l-am învățat să aibă încredere în mine și în doctori și i-am explicat că plânsul îi face mai mult rău și trebuie să se liniștească.

Mi-a făcut febră de suficiente ori cât să ajung să știu că dacă îmi cere exagerat de multă apă înainte de culcare peste 4 ore sunt cu termometrul în mână. Dar dacă nu mi-a cerut apă și mă trezesc în bezna nopții că vorbește, dintr-o dată, ca un politician dornic să se afirme atuci știu că are febră înainte să îl ating. Dacă în miezul zilei pleacă singur la culcare, din senin, peste jumătate de oră arde.

Haideți să citiți ce mi-a spus adinaori când s-a trezit si m-a strigat, dar trebuie neaparat să citiți ca și cum v-ar fugări un câine, da? “Mami vino tu trebuie să dormi cu mine nu să sterilizezi biberoane 2 litri de lichide pe zi și trebuie să dormiți zilnic să dormiți zilnic așa zice la reclame” Cu 3 ore în urmă m-am trezit că îmi conjugă un verb, am ras dar nu am ținut minte ce verb. Eu în ultima vreme când el greșește un verb i-l conjug la toate persoanele. M-am gandit ca îl ajuta să rețină mai repede și mai corect așa. Cu 2 ore în urma mi-a recitat câteva versuri dintr-o poezie. Nu am înțeles nimic dar sunt sigură că erau din poezia pe care nu a apucat să mi-o recite de pe scena, pe 8 martie.

Deci, da, febra e super nasoală. Mai ales când puiul tău îți vorbește despre un foc care îl arde, pe care tu ai încercat cu disperare să îl stingi, dar care foc luptă cu îndârjire cu antipireticele.

Și după ce că Balaurul când face febra e în flacari, nici nu scade cu siropel. Oțetul facea minuni când era mic însă acum îl face să plângă până renunț eu. Îl mai păcălesc eu și îi pun compresele mai întâi pe păr și apoi le cobor încet pe frunte. Sau îi pun compresa peste haine și încet-încet trece prin ele. Mai nou ne-a dat algocalmin fiole și, deși știu că e rău, am fost o lașă și am cedat în fața febrei pentru că nu scadea nici după 10 ml de Panadol.

Încă un lucru maxim de ciudat la micuțul meu, de regula face febră cu extremitățile reci ca gheața și îi arde doar trunchiul pe spate si față, capul, gura și tâmplele. La subraț termometrul arata 36-37 și daca i-l pun dupa ureche ( nu în ureche ci între lob și cap) arată 38.9. În seara asta îi ardeau și palmele. La subrat 36.8 în pumn 38.7.

Acum fug că eu tre să fac nani cu el nu să sterilizez biberoane și minim 2 litri de lichide pe zi trebuie să dormiți zilnic să dormiți zilnic că așa spune la reclame…

Vă doresc tuturor nopți liniștite, fără febră! Sau dacă are totuși febră să fie mică și să scadă repede!

Și du-te febră odată! Du-te!

Later edit. În încercările mele de a mă documenta am gasit articolul ăsta care mi s-a părut bunicel. Și mi-am mai amintit și m-am mirat de una singură, că am trecut și peste episoade de febră ale Balaurului cu frisoane lungi de 20 de min și tot calmă eram. Nu am avut încotro, panica nu ajută cu nimic.

Și grija mare cu împachetările! Citiți atent, întrebați și învățați să le faceți cum trebuie pentru că înmuierea copilului în apă rece – așa cum m-au sfătuit niște sfătoase a-tot-știutoare- e total greșită! La fel și împachetarea copilului în întregime într-un cerșaf rece e periculoasă. La urgențe mi-au spus că împachetările cu cârpe reci trebuie să ferească organele vitale, începând de la ficat, plamani și până la inimă.

Mora si Lulu martie 3, 2012

Sursa pozelor care m-au inspirat este aceasta Discipline, Mummy Bear – style . Pozele nu imi apartin, ci doar modificarile lor si versurile. Orice asemanare cu personaje reale NU este intamplatoare si va rugam sa luati in serios morala!

Arika si mama spion ianuarie 20, 2012

Cum v-am spus deja Arika e foarte diferita de Balaur, atat de diferita ca v-as plictisi sa scriu despre tot ce ii face individuali. O mare si importanta diferenta e ca Balaurul dormea busteam in orice conditii si Arika doarme… iepureste in orice conditii. Unde mai pui ca e si smechera si rasfatata si speculanta. Asa ca micuta cam face militarie cu mine. Militarie ca in J. I. Jane. Si uite asa am invatat sa am biberonul pregatit noaptea ca sa nu mai dau cu capul sau umarul de toc cand iau virajul spre bucatarie si niste trucuri de facut lapte noaptea pe care le-as putea vinde CIA-ului. Iar zilele trecute m-am trezit intr-o noapte la fosnetul specific. Adica Arika nu plange ci, mai intai, se foieste si cate 30 de min (cred)… ca nu ma trezesc chiar la primul apel. Ma rog, in noaptea cu pricina, m-am ridicat din pat dar a trebuit musai sa indeplinesc alta misiune mai intai, ca sa nu schimb 2 funduri ude ;). Apoi m-am intors, contra cronometru, la misiunea speciala: LAPTELE! Dar vazand ca e prea liniste m-a trecut un gand: “Daca a adormit si iar ma fenteaza? Daca fac laptele si nu am cui sa il dau iar peste 2 ore nu stiu pe ce sa pun mana?” Asa ca mi-am activat functia STEALTH si m-am apropiat de patutul ei. Ce credeti ca facea ea acolo? Vorbea cu Catelul-Cantecelul primit de la matusa Ana si catelul, pe semne, ii spunea ei glume ca radea de nu se mai putea. Stau, stau, stau cateva momente dar cand am vazut cum ma sfideaza ei doi am hotarat sa intervin sa aflu de ce radeau… poate radeau de mine!?! Am luat-o pe Arika la interogatoriu. Degeaba am aplicat diverse metode de tortura, cum ar fi gadilatul, mataitul insistent la ea, ba chiar si batutul pe spate ca nu a cedat nici cum. Catelul nici atat, desi l-am amenintat ca ii scot bateriile.

Dimineata am cautat aliati in Bunica Nu-Zice-Nu si  in Balaur si le-am povestit, dar FARA  sa folosesc cuvantul “glume”. Si ce credeti ca a spus Balaurul? “Mami, catelul ii spunea GLUME!” Mi-e martora Bunica Nu-Zice-Nu ca fratele mai mare e suficient de mic cat sa descifreze din tainele copilariei inocente. E clar! Catelul ii spunea glume.

La pranz, ce credeti? In loc sa le sparg grupul a mai aparut un aliat. Papusa Roz-Prefacuta, pe care a infiltrat-o Matusa Cioara, care si ea ii spune glume de pe cealalta latura a patului. La un moment dat am mutat-o langa Catel-Cantecel si Arika nu i-a mai zambit. S-a uitat la ea mirata si inceput sa intoarca incet capul. In acelasi timp am luat-o si am mutat-o in locul in care stia micuta ca e noua aliata. Cand i-a intalnit privirea i-a zambit… Aaaa, a inceput Arika sa inteleaga si sa isi faca prieteni. Asa ca de acum principala mea misiune e sa spionez fiecare zambet si sa SUSTIN fiecare mic complot al jucariilor, chiar daca rad cu totii de mine cum arat noaptea.

Te iubim, pui mic de arici!

Poarta-ma! ianuarie 8, 2012

Cu 3 ani in urma m-am indragostit de ideea de a-mi purta copilul “agatat” de mine, asa, ca o tiganca. Si am incercat diverse “purtatoare” de la o simpla esarfa de bumbac ( care a  fost suficient de buna cat sa pot intinde rufele in curtea din spate a blocului) pana la sling-uri fixe marca Lamaze ( cumparate de pe Ebay si pe care nu le-am folosit NICIODATA, asa bune sunt… NOT!) Apoi mi-am cumparat o patura din fleece ca sa o desfac si sa imi fac singura un wrap, dar a ramas in stadiul de patura desfacuta si atat :)).

3 ani mai tarziu o mamica draguta si generoasa mi-a imprumutat un mijloc de purtare. Un wrap elastic Poarta-ma!. Eu o urmaream pe Diana – sufletul si mainile din spatele produselor –  pentru ca sunt topita dupa tot ce face. TOT CE FACE! Insa nu gaseam motivul si momentul sa imi cumpar nimic. Apoi mi-a imprumutat Cori wrap-ul… si, de  acum, visez la un wrap elastic al meu. Din prima indemnizatie asta imi iau! :D

DA, imi iau, pentru ca e atat de fain incat nu stiu ce cuvinte sa potrivesc sa il descriu. Deci, wrap-ul elastic e moale si comod. Eu m-am uitat la un singur filmulet pe youtube ca sa invat sa il leg, deci e chiar simplu de folosit. De practic si util nici nu va mai zic ca poti sa faci orice cu bebe ghemuit, linistit si multumit, la piet. Eu l-am purtat prima data la doctor cand ma grabeam foarte, foarte tare. Am legat wrap-ul, am pus-o pe Mia in el doar cu doua hainute de casa pe ea si am tras peste amandoua un hanorac sport din fleece de-a lui tati. L-am incheiat pana sus si Mia nici nu se mai vedea. La doctor am primit 3 feedback-uri pozitive, caci fetele de acolo toate s-au mirat cu admiratie si m-au intrebat ce e “chestia” legata de mine. Si are mari avantaje: bebe e in siguranta, wrap-ul ii tine de cald, nu trebuie sa il parchezi la usa cand intri undeva si se poate purta inca de la varste fragede ( in cazul nostru 3 saptamani de viata).

Are un singur aspect… intortocheat ( dezavantaj nu e cuvantul potrivit). E foooaaarte lung :D. In rest, trebuie sa il incercati ca sa va lamuriti!

Creatoarea lor spune “Poarta-ma!”, eu zic “Poarta-l!”, e foarte fain!

Later edit. Pentru ca mai devreme am fost evacuata de urgenta de la laptop am uitat sa ii multumesc Corinei ca mi l-a imprumutat si sa ii spun ca nu prea il folosesc de frica sa nu il stric, altfel l-as toci :D . Multumesc mult, Corina!

Si vroiam sa va mai descriu din perspectiva puternic subiectiva wrap-ul elastic. Mia, sau Printesa Scorpion – cum ati stiut-o pana acum – s-a nascut cu perisor mult si lungut. Si, de fapt, prima data cand am pus-o in wrap nu a fost vizita la doctor ci proba de acomodare, de acasa. Atunci, cand m-am uitat in jos la ea cum statea mica si ghemuita in wrap, cu parul sculat in crestet si prelins pe ceafa parca era un pui de arici fericit. Nu e comparatie mai buna decat asta… un pui de arici fericit! Deci, de astazi, oficial, Printesa Scorpion devina Arika. E si o carte de povesti Aventurile lui Arik, stiati? Urmeaza si o postare despre carti, stiati? :*

Cezariana cu rahianestezie si imunoglobulina anti hepatita B decembrie 9, 2011

Am prins 10 min, deci trec direct la subiect. Oricum nu vreau sa fie o postare simpatica ci informativa si cat mai obiectiva posibil.

Nu mi-am dorit cezariana, DELOC,  dar stiti vorba aia: “Daca-i musai,e cu placere!”. Am cedat argumentelor cele mai puternice folosite atat de doctori ( ginecolog si gastroenterologist si hepatolog) cat si de apropiati: “Altele fac cezariana fara motiv. Tu de ce sa nu faci?” si “Am facut si eu 2 doar de frica durerii. Si a fost super!” Ohhh, really? Tin sa contrazic pe oricine spune ca cezariana e mai ok decat nasterea naturala si am dreptul sa fac asta pentru ca am nascut si natural, frumos si firesc si prin cezariana. Eu macar am facut rahianestezie, altfel ce poate fi frumos ca “dormi” in timp ce puiul tau vine pe lume, ca nu ii auzi primul planset, ca nu il poti vedea decat ore buuune dupa operatie?

Deci, inteleg rostul operatiei de cezariana in situatii medicale justificate, cum eram eu din 2 puncte de vedere ( insa eu eram pregatita sa nasc natural oricand, de m-ar fi lasat). Insa nu inteleg de ce mamele nu opteaza pentru rahi. Din ce am simtit si ce am vazut rahi are multe beneficii fata de anestezia generala. In primul rand, si poate cel mai important pentru mine, ramai treza si poti sa il auzi si sa il vezi pe bebelus imediat ce se naste. Eu cred ca mai toate mamele se intreaba, in sinea lor, inca de la primul test care iese pozitiv ce va fi si cum va fi bebe. Si atunci de ce sa astepti pana pleci de la reanimare? Si nu, NU se aude nimic scarbos in sala de operatie, trancanit de scule si varsat de matze, din contra, la mine s-a vorbit despre lucruri frumoase, s-a glumit si a fost placut. Din cate am inteles nu mai trece nici o substanta, nici prin ficatul mamei, nici prin placenta la  bebelus. In plus, toate fetele care fusesera intubate tuseau la reanimare. 2 dintre ele au ajuns cu mine in salon si au tusit o saptamana. Eu n-am tusit, ca n-am fost intubata. In plus EU CRED ca nu am simtit nici o durere timp de 4 ore pentru ca eram amortita. Adica celelalte mamici au tot cerut calmante insa eu nu am simtit nevoia decat dupa 4 ore de la operatia. Am miscat capul din greseala/plictiseala in toate directiile si nu am ramas cu nici o durere de cap. Si mi s-a spus ca dupa ce trece amorteala ( cam dupa 6 ore) ai voie sa te misti oricum. Nu trebuie sa stai ca o scandura 24 de ore. Sunt riscuri, adica SUNT SI RISCURI, dar beneficiile sunt mai mari.

Si cum spuneam la nasterea naturala am avut fo’ 4 copci care m-au “tinut” 3 zile. La cezariana m-a durut efectiv o saptamana, apoi a fost jena, usturime sau mancarime inca vreo 10 zile si frica de a te misca absolut liber, interdictia de a face sport si de a ridica greutati de care nu am tinut cont prima data.

Mi-am luat si brau ( corset post-operator, abdomino-pelvian, cu balene, de la Sana, 85 lei), cu scai ( ca toata lumea zice ca e mai bun) dar nu l-am putut suporta si l-am purtat numai cateva ore, nici 24 puse cap la cap. Dar voi luati-va ca lumea zice ca e bun. O sa va simtiti mult mai curate si mai uscate daca luati tifon si puneti peste vata ;). Si sunt mai buni ( mai potriviti) plasturii WinWin Pore ( 2,4 lei) fata de Betapad ( 4,5 lei). Sunt plasturi speciali care se potrivesc “manusa” pe operatie. Toata lumea lauda crema Actovegin, de care eu nu mi-am luat, desi costa numai vreo 10 lei. Eu m-am dat cu Betadine si Bepanthen.

Despre imunoglobulina va spun un singur lucru. Verificati care e mai buna dintre cea intravenoasa sau intramusculara? Eu am refuzat sa o iau pe cea intravenoasa, care e mai dureroasa si se face in ombilic la noul nascut si la fel de scumpa daca nu mai scumpa deccat cea intramusculara. Cea intramusculara, de care stiu eu, se produce de Grifols si se vinde in Spania si Italia. Cea de 600 UI costa in Spania 87 de euro si in Italia 350 de euro ( exact acelasi produs, aceeasi doza, de la aceasi firma). In Spania se numeste Anti-Hepatitis B Immunglobulin si in Italia se numeste IGANTIBE dar e acelasi produs. Cei de la Grifols va vor raspunde la orice intrebare adresata si va ofera oricat de multa sustinere. Pe mine m-au pus in legatuar cu directorul de marketing din Torina care ne-a dat nr de telefon personal. Asta spre deosebire de minister unde isi va vor bate joc de timpul si banii vostri. Adica, TEORETIC, puteti incerca sa luati imunoglobulina si prin minister, compensata, dar… VA UREZ MULTA BAFTA!

Despre maternitatea din Bacau… si bune si rele. Nimic de reprosat cadrelor medicale care s-au purtat ireprosabil, chiar “neunse”. Bineinteles ca “padure fara uscaturi”exista numai in basme si au fost o infirmiera care numai nu mi-a cerut in fata, insa, in rest nimic de reprosat! Conditiile? INFECTE! Dar nu e vina cadrelor. Se renoveaza si au facut tot felul de permutari, carpeli si alte lucruri de care m-as putea plange dar nu statea in puterea nimanui sa le schimbe.

Daca am uitat ceva, intrebati-ma! Ca acum tre sa ies pe usa cu viteza sunetului.

V-am pupat!

Later Edit: Luati-va si cateva perechi de chiloti de bunicuta, din bumbac si foarte inalti. Eu aveam numai chilotei delicati, cu talie joasa in garderoba personala si m-au jenat super tare la operatie. Deci credeti-ma, chilotii demodati sunt un must have dupa operatie!

Printesa Scorpion decembrie 3, 2011

Am inceput sa scriu, dar nu sper sa si termin. Si e pentru prima data cand nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa continui. Unii dintre voi ne stiti “povestea”, iar pentru cei care nu o stiu… nimic deosebit de zis. Eram o familie obisnuita, cu un baietel nastrusnic de care suntem tare mandri, chiar daca pe blog l-am botezat Balaurul. Spun “eram” pentru ca ceva s-a schimbat. Am ramas tot normali :)), daca ati crezut ca asta s-a schimbat :)), insa a aparut in “poveste” si o printesa. Sa ii spunem Printesa Scorpion deocamdata. Irelevant cat a cantarit si cat de lunga a fost. Si nu am sa va mint ca a luat 10 la nastere cum fac majoritatea. A luat nota 9, ca si Balaurul care acum e un copil de 10+ si asta conteaza pentru mine. Sa fie sanatosi si fericiti!

Prima impresie despre Printesa a fost ca e o plangacioasa si de pe masa de operatie, cu ochii in lacrimi am zis : “Plange ca o mâță!”. Insa m-am inselat. E o fetita cuminte. Mai cuminte decat speram. Insa nu as zice “hop” pana nu ma vad sarita groapa. Are colici, deci vor urma si nopti nedormite, dar mie imi sta bine cu cearcane. Adica daca nu as mai avea cearcane nu m-ar recunoaste prietenii.

Micuta e foarte diferita de fratele ei. Aparent e mai mancacioasa si extrem de finuta pentru ca prefera sa o doara burta decat, Doamne-fereste, sa o aduda cineva ragaind :)). Greu, foarte greu si cu metode noi reusesc sa o fac sa eructeze, caci ea eructeaza nu ragaie, cum va spuneam. El e blond ( fratele cel mare), iar ea e bruneta ( sora cea mica). El e de pe Marte, ea e de pe Venus si tot asa…

Am ramas cu putine Kg. Va bucurati si voi nu? Oricum nu imi mai vine nimic dinainte de sarcina si nici nu imi cumpar “marimi” mai mari. Tre sa dau jos. Cand si cum… asta e alta poveste. Una horror…

Despre “aventurile” din spital maternitate am sa scriu in alta postare. Cu bune, cu rele a fost o experienta noua si diferita, palpitanta si obositoare in urma careia am de dat un singur sfat: NASTETI NATURAL! Numai daca NU SE POATE NATURAL, faceti cezariana, dar MUSAI CU RAHIANESTEZIE!!! Parerea mea…

IN vs. OUT noiembrie 9, 2011

Pe scurt si fara prea multa vorba vreau sa scriu o postare despre ce ne place si ce nu ne place, in ideea in care putem ajuta alti parinti sa aleaga dintre diverse produse pentru copii.

IN:

MAGIC CUBE – E-BODA. La inceput am fost impotriva, insa e ceva util si foarte reusit. Magic Cube de la E-boda e, de fapt, ca un mini televizor super accesibil ca pret, foarte versatil, extrem de elegant si oarecum performant. Nu prea ma pricep eu la el, ca tati a fost cu ideea, comanda si pregatirea lui. A fost comandat pe net direct de pe site-ul E-boda si l-am primit super repede, insotit de un card de 4 GB iar tati l-a umplut cu povesti romanesti, muzica pentru copii si video clipurile preferate ale Balaurului. Imaginea e impecabila, sonorul e “criminal” si poti tine o petrecere reusita intr-o garsoniera cu el. Noi l-am gasit folositor la drumurile lungi.

Later edit. Balaurul își iubește cubul și azi a mers cu el în brațe până la grădiniță, uitându-se la “Mars Needs Moms”, film pe care nu îl recomand pentru că poate transmite mesaje greșite unui copil încă inocent.

PLAY DOUGH. Cu sau fara masinarie modelatoare, plastilina Play Dough e placuta, perfecta la consistenta, cu un miros frumos si discret. Noua ne place mult! Am primit si o masinarie, cea mai simpla de pe piata cred, dar tot ne-a placut si ne-am jucat mult cu ea. Dupa o vreme se intareste dar se poate inmuia cu o picatura de apa. Pretul e decent si gama de culori… foarte vasta!

OUT:

CREIOANE CERATE CRAYOLA. Noi am avut din State mai multe cutii, cu un numar colosal de creioane in ele, deci chiar am avut cand si cum sa ne facem o parere obiectiva. Efectiv nu ni se potrivesc noua. Singurul lor avantaj e varful care acopera zone mari, dar compenseaza cu faptul ca abia lasa niste dare insesizabile pe hartie si trebuie sa apesi considerabil pentru a obtine culoare vizibila. Sunt foarte tari si bebe va colora greu cu ele. Da, sunt mai bune de ros, decat de colorat! Singura placere a Balaurului a fost sa le rupa unul cate unul ( 2 seturi de 60. DA, 2 seturi de 60!). Mult mai potrivite pentru noi au fost creioanele de la Bic, luate cu 1,20 lei ( la reducere) din Kaufland.

Mult ravnita si foarte scumpa pasta modelatoare MOON DOUGH. Influentat de reclame Balaurul ne-a tot cerut Moon Dough si, va marturisesc sincer, ca nu ii cumparam daca nu gaseam redusa. De fapt, am gasit-o redusa si nu am cumparat ci a primit Balaurul o cutie de ziua lui. Deci, fiti atenti: NU E O PLASTILINA, E O PASTA MODELATOARE! In traducerea unui parinte e ca un burete pentru flori care se dezintegreaza, numai ca mult mai rau. Adica e un fel de hibrid de nisip sau faina electrizata, care nu se rupe pentru ca se sfarama, sta unuita ca prin magie dar se imprastie si intra in covor  tot la fel de usor si inexplicabil.  Degeaba promit ei ca nu se usuca niciodata. Prefer oricand Play Dough care se mai si usuca.

Si sunt multe despre care as vrea sa mai scriu dar va trebui sa mai tot revin… cand si cum mi le amintesc.

Later edit. Și pentru că a fost redusă de sărbători am mai cumpărat ceva plastilină PlayDoh, încât la un moment dat aveam 18 cutii mari și 4 mici. Bună investiție. Plastilina îi face pe copii mai buni și mai prietenoși, cred. Spun asta pentru că ori de câte ori venea cineva în vizită Balaurul devenea ostil și egoist, iar musafirii mici îi răspundeau cu aceeași atitudine, doar până scoteam plastilina.